Din aceeasi categorie
|
Curtea de Arges 1.196 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Edinburgh - Cum ajungi 539 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ramnicu Valcea 1.229 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lacul Dracului 829 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Barajul Vidraru 585 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ramnicu Valcea 1.243 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Municipiul Ramnicu Valcea 165 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Braila 1.602 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Podul Ploii si al Vantului, Chengyang, China 798 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cabo San Juan del Guia -Columbia 404 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Turism
Pitesti
| Adaugat de Cozana | 03.10.2012 |  Adauga
la favorite |
1.386 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoritePitesti este resedinta si cel mai mare oras al judetului Arges, Romania. Orasul are renumele de orasul lalelelor [2], aici fiind gazduit anual un important festival, Simfonia Lalelelor.
Timpuri stravechi
Pitestiul este una dintre cele mai vechi asezari umane din Romania. Urme ale existentei omului in aceasta arie dateaza din paleolitic, fiind cel mai puternic centru al activitatii umane din paleoliticul inferior in Europa, principala veriga de legatura dintre Africa si Asia de sud-est, care erau, pana nu demult, zone in care se cunostea cultura de prund.[3] Descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform careia tribul condus de Dromihetes (sec. IV-III i.e.n.) si-a avut radacinile in aceasta zona, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populatie de pe malurile Argesului) [4]. In perioada daco-romana, orasul a facut parte din regiunea Moesia Inferior, iar mai tarziu din Dacia Malvensis. Din acea perioada dateaza si numeroasele fragmente de zidarie, ceramica si monede. Cel mai important monument din judet, datand din acea perioada, este Castrul roman de la Albota care era o tabara militara fortificata construita pe granita estica a Daciei. In epoca medievala, Pitestiul desfasura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunare, in special cu Imperiul Bizantin.
Istorie medievala si moderna
Pitesti in 1793
Pitestiul a fost resedinta temporara a voievozilor Basarab Tepelus cel Tanar, Mihnea cel Rau si Vlad cel Tanar. Orasul s-a dezvoltat in mod gradat, de la sat si targ ajungand la titlul de oras, dobandit la inceputul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentara dateaza din 20 mai 1388 cand domnul Mircea cel Batran intareste Manastirea Cozia, „o moara in hotarul Pitestilor". Atestarea documentara de la 1388 a facut din Pitesti, alaturi de Campulung, Curtea de Arges, Braila si Slatina, unul dintre cele mai vechi targuri. Prima mentionare a Pitestiului ca oras apare la 1 aprilie 1510, intr-o carte a lui Vladut. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov in care este semnalata existenta curtilor domnesti la Pitesti. Hrisovul se incheia astfel: Si eu Moisi scriitor, care am scris in noile curti din orasul Pitesti… [5].
Ea mai este confirmata, la 27 august 1582, atunci cand se face referire la organizarea oraseneasca a comunitatii, condusa de un judet si de 12 pargari. In oras au avut proprietati numerosi boieri si dregatori, dintre acestia cei mai de seama au fost Golestii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craiovestii, dar si doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) si Neagoe Basarab, acesta din urma construind intre 1512 si 1521 la Pitesti curtea voievodala. Pe baza unei marturii scrise, datand din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar si de cele 200 de case care adaposteau circa 1.000 de suflete. In anul 1656, sub domnia lui Constantin Serban si a doamnei Balasa, se construieste pe fundatiile unui vechi lacas, Biserica Domneasca Sfantul Gheorghe. Aflata in inima orasului, biserica a fost prima compozitie supraetajata pe coloane de caramida din Tara Romaneasca.
Intre 19 octombrie si 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Stefan Cantacuzino, Pitestiul l-a gazduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman si se intorcea spre Pomerania suedeza si era insotit de numeroase trupe. In toata aceasta perioada, pitestenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiti sa-i hraneasca in conditiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grau, orz si furaje.
Vedere postala cu Biserica Sf. Nicolae sau „Biserica cu ceas"
Pana in 1746, Pitestiul, avea sapte-opt biserici, iar numarul caselor ajunsese la 250, estimandu-se ca ar fi adapostit 1.250 de locuitori. O marturie din anul 1791, caracteriza orasul ca pe un targusor cu opt biserici, o manastire, mai multe case boieresti si locuintele ispravnicilor de district. Pe 26 octombrie 1802, in jurul orei 11, un cutremur de adancime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter [6] s-a resimtit violent la Pitesti, Biserica Sfantul Nicolae fiind distrusa de intensitatea acestuia. Aceasta biserica a fost reconstruita, cu toate ca in 1848 aceasta a mai fost distrusa de un incendiu.
Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul ca in oras erau 1.011 familii, circa 700 de case si aproximativ 5.000 de locuitori. In anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial, se stabilea numarul caselor de locuit la 773, ele fiind impartite in 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tabacarii, iar numarul animalelor insuma numai 1.000 de capete, fiind distribuite in 4.000 de gospodarii. La recensamantul din 1859, Pitestiul avea 7.229 de locuitori si 1.889 de cladiri. In acea perioada, populatia era formata din agricultori si liber-profesionisti (65%), meseriasi (20%), comercianti (15%) si fabricanti (0,2%).
Nicolae Iorga considera ca numele Pitesti provine de la antroponimul „Pitul", „Ca sa se ajunga la Campulung, cine vrea sa se coboare la satul Pitului, de unde Pitestii (cf. Pitulescu, Titu, Titesti), care, fiind la rascruce, a devenit mai tarziu targ si la urma oras, trebuie sa incalece spinarile de dealuri …" [7]
Aurelian Sacerdoteanu arata ca „in nume trebuie admis ca sigur radicalul Pit. Radicalul Pit intrat in toponimie trebuie sa fie foarte vechi, de vreme ce i s-a pierdut sensul. Adaugarea sufixului -esti arata de asemenea o perioada straveche. Raritatea toponimului Pitesti impune concluzia ca nu provine prin fenomenul de roire a satelor"[8].
Iorgu Iordan arata urmatoarele: „Pitea = pita, paine, cu sufixul –ea" [9].
Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbari, insa a pastrat principalele elemente simbolistice. Stema orasului medieval, descoperita recent de un muzeograf de la Muzeul Pitesti, avea reprezentata o cruce, care pare latina. Stema din perioada interbelica avea forma unui scut albastru si un turn medieval pe care se afla un vultur ce tine in gheare steagul Romaniei. Turnul medieval simbolizeaza dinastia Basarabilor, cei carora li se datoreaza organizarea Tarii Romanesti. Vulturul este simbolul latinitatii, fiind intalnit pe mai multe steme din Romania; acesta intruchipeaza curajul, puritatea, libertatea, hotararea si puterea. Scutul albastru simbolizeaza cerul
sursa wikipedia
Timpuri stravechi
Pitestiul este una dintre cele mai vechi asezari umane din Romania. Urme ale existentei omului in aceasta arie dateaza din paleolitic, fiind cel mai puternic centru al activitatii umane din paleoliticul inferior in Europa, principala veriga de legatura dintre Africa si Asia de sud-est, care erau, pana nu demult, zone in care se cunostea cultura de prund.[3] Descoperiri arheologice au confirmat ipoteza conform careia tribul condus de Dromihetes (sec. IV-III i.e.n.) si-a avut radacinile in aceasta zona, tribul fiind identificat cu ordessenii sau argessenii (o populatie de pe malurile Argesului) [4]. In perioada daco-romana, orasul a facut parte din regiunea Moesia Inferior, iar mai tarziu din Dacia Malvensis. Din acea perioada dateaza si numeroasele fragmente de zidarie, ceramica si monede. Cel mai important monument din judet, datand din acea perioada, este Castrul roman de la Albota care era o tabara militara fortificata construita pe granita estica a Daciei. In epoca medievala, Pitestiul desfasura schimburi economice cu popoare de la sud de Dunare, in special cu Imperiul Bizantin.
Istorie medievala si moderna
Pitesti in 1793
Pitestiul a fost resedinta temporara a voievozilor Basarab Tepelus cel Tanar, Mihnea cel Rau si Vlad cel Tanar. Orasul s-a dezvoltat in mod gradat, de la sat si targ ajungand la titlul de oras, dobandit la inceputul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentara dateaza din 20 mai 1388 cand domnul Mircea cel Batran intareste Manastirea Cozia, „o moara in hotarul Pitestilor". Atestarea documentara de la 1388 a facut din Pitesti, alaturi de Campulung, Curtea de Arges, Braila si Slatina, unul dintre cele mai vechi targuri. Prima mentionare a Pitestiului ca oras apare la 1 aprilie 1510, intr-o carte a lui Vladut. Cancelaria Domnitorului Neagoe Basarab (1512-1521) a emis la 22 noiembrie 1517 un hrisov in care este semnalata existenta curtilor domnesti la Pitesti. Hrisovul se incheia astfel: Si eu Moisi scriitor, care am scris in noile curti din orasul Pitesti… [5].
Ea mai este confirmata, la 27 august 1582, atunci cand se face referire la organizarea oraseneasca a comunitatii, condusa de un judet si de 12 pargari. In oras au avut proprietati numerosi boieri si dregatori, dintre acestia cei mai de seama au fost Golestii, Izvoranii, Cantacuzinii, Craiovestii, dar si doi domnitori, Mihai Viteazul (1593-1601) si Neagoe Basarab, acesta din urma construind intre 1512 si 1521 la Pitesti curtea voievodala. Pe baza unei marturii scrise, datand din anul 1640, se vorbea despre numeroasele biserici, dar si de cele 200 de case care adaposteau circa 1.000 de suflete. In anul 1656, sub domnia lui Constantin Serban si a doamnei Balasa, se construieste pe fundatiile unui vechi lacas, Biserica Domneasca Sfantul Gheorghe. Aflata in inima orasului, biserica a fost prima compozitie supraetajata pe coloane de caramida din Tara Romaneasca.
Intre 19 octombrie si 8 noiembrie 1714, la porunca domnitorului Stefan Cantacuzino, Pitestiul l-a gazduit pe regele Carol al XII-lea al Suediei. Acesta venea din Imperiul Otoman si se intorcea spre Pomerania suedeza si era insotit de numeroase trupe. In toata aceasta perioada, pitestenii au avut de suferit de pe urma musafirilor, fiind nevoiti sa-i hraneasca in conditiile unui an secetos ce compromisese grav recoltele de grau, orz si furaje.
Vedere postala cu Biserica Sf. Nicolae sau „Biserica cu ceas"
Pana in 1746, Pitestiul, avea sapte-opt biserici, iar numarul caselor ajunsese la 250, estimandu-se ca ar fi adapostit 1.250 de locuitori. O marturie din anul 1791, caracteriza orasul ca pe un targusor cu opt biserici, o manastire, mai multe case boieresti si locuintele ispravnicilor de district. Pe 26 octombrie 1802, in jurul orei 11, un cutremur de adancime, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter [6] s-a resimtit violent la Pitesti, Biserica Sfantul Nicolae fiind distrusa de intensitatea acestuia. Aceasta biserica a fost reconstruita, cu toate ca in 1848 aceasta a mai fost distrusa de un incendiu.
Pe baza datelor fiscale din anul 1824, s-a consemnat faptul ca in oras erau 1.011 familii, circa 700 de case si aproximativ 5.000 de locuitori. In anul 1832, pe baza datelor statistice repartizate teritorial, se stabilea numarul caselor de locuit la 773, ele fiind impartite in 4 cartiere, 14 mahalale, 5 tabacarii, iar numarul animalelor insuma numai 1.000 de capete, fiind distribuite in 4.000 de gospodarii. La recensamantul din 1859, Pitestiul avea 7.229 de locuitori si 1.889 de cladiri. In acea perioada, populatia era formata din agricultori si liber-profesionisti (65%), meseriasi (20%), comercianti (15%) si fabricanti (0,2%).
Nicolae Iorga considera ca numele Pitesti provine de la antroponimul „Pitul", „Ca sa se ajunga la Campulung, cine vrea sa se coboare la satul Pitului, de unde Pitestii (cf. Pitulescu, Titu, Titesti), care, fiind la rascruce, a devenit mai tarziu targ si la urma oras, trebuie sa incalece spinarile de dealuri …" [7]
Aurelian Sacerdoteanu arata ca „in nume trebuie admis ca sigur radicalul Pit. Radicalul Pit intrat in toponimie trebuie sa fie foarte vechi, de vreme ce i s-a pierdut sensul. Adaugarea sufixului -esti arata de asemenea o perioada straveche. Raritatea toponimului Pitesti impune concluzia ca nu provine prin fenomenul de roire a satelor"[8].
Iorgu Iordan arata urmatoarele: „Pitea = pita, paine, cu sufixul –ea" [9].
Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbari, insa a pastrat principalele elemente simbolistice. Stema orasului medieval, descoperita recent de un muzeograf de la Muzeul Pitesti, avea reprezentata o cruce, care pare latina. Stema din perioada interbelica avea forma unui scut albastru si un turn medieval pe care se afla un vultur ce tine in gheare steagul Romaniei. Turnul medieval simbolizeaza dinastia Basarabilor, cei carora li se datoreaza organizarea Tarii Romanesti. Vulturul este simbolul latinitatii, fiind intalnit pe mai multe steme din Romania; acesta intruchipeaza curajul, puritatea, libertatea, hotararea si puterea. Scutul albastru simbolizeaza cerul
sursa wikipedia
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.