Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sarbatoare crestina fara data exacta, comemorata intotdeauna in ultima duminica dinaintea Pastilor. Sarbatoarea comemoreaza un eveniment mentionat de catre toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea triumfala a lui Iisus in Ierusalim in zilele dinaintea patimilor.
Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.
Christodoulos Kalergis Entry into Jerusalem.png
Simboluri ale Floriilor - matisoarele (salcia)
Sub cuvantul „matisor", romanii inteleg floarea salciei.
Evanghelistul Luca (21, 1-11) ne spune ca Domnul nostru Iisus Hristos, cand a intrat, dupa invierea lui Lazar, in Ierusalim, a fost intampinat cu ramuri verzi de arbori si mai ales de finic.
Amintirea acestei intrari sarbatoresti a Domnului nostru Iisus Hristos in Ierusalim, biserica ortodoxa o serbeaza in fiecare in in ziua de Florii.
Deoarece pe teritoriul romanesc nu cresc finici, romanii intrebuinteaza ramurele verzi de salcie, lat. Salix alba L., ale carei flori se numesc „matisoare".
In ajunul Floriilor, palimarul, impreuna cu cativa oameni, se duce, si aducand mai multe braturi, unde le lasa apoi pana a doua zi dimineata. A doua zi dimineata preotul ce liturghiseste, nemijlocit dupa ce a citit Sfanta Evanghelie la utrenie, sfinteste matisoarele aduse si le preda apoi iarasi palimarului, ca sa le impartaseasca credinciosilor[1].
Palimarul, luand matisoarele sfintite, pune o parte dintre dansele langa tetrapod, ca fiecare crestin care vine la biserica si saruta icoana intrarii lui Iisus in Ierusalim sa-si poata lua cate sa-si poata lua cate un ramurel de acestea, iar restul il pastreaza in altar pana dupa sfarsitul liturghiei anume ca sa aiba ce imparti si celorlalti credinciosi, care nu si-au putut lua singuri sau care au venit ceva mai tarziu la biserica.
Fiecare crestin, cum intra in biserica si saruta icoana de pe tetrapod, ia una, cel mult doua sau trei ramurele de acestea si le tine cu cea mai mare evlavie in mana dupa liturghie.
Dupa liturghie, fiecare credincios se duce cu salcia acasa, asezandu-le dupa icoane sau in alt loc din casa.