Din aceeasi categorie
|
Despre kimono 525 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marea revolta si asediul lui Masada 93 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Caderea civilizatiei minoice 1.316 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pamantul este gol ? 899 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Hollywood: Filmul mut american-Vestul indepartat-9 1.057 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Da Vinci: Geniul care a scos Europa din Evul Intunecat 154 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Obiceiuri de nunta la romani 1.151 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Muntii Alaska 2.197 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cand a aparut sextantul 671 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Metalele alcalino-pamantoase 23 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Kimonoul
| Adaugat de Cozana | 07.11.2022 |  Adauga
la favorite |
98 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteKimonourile, asa cum le cunoastem astazi, au aparut in perioada Heian (794–1192).
Pana in perioada Nara (710-794), japonezii purtau, de obicei, fie costume (seturi) compuse din articole de imbracaminte separate (o parte superioara si o parte inferioara – pantaloni sau fuste) sau articole de imbracaminte dintr-o bucata.
Dar in perioada Heian, a fost dezvoltata o noua tehnica de realizare a kimonoului. Cunoscuta sub numele de metoda de taiere in linie dreapta, aceasta tehnica a implicat taierea bucatilor de material in linii drepte, care erau apoi cusute impreuna. Folosind aceasta tehnica, cei care confectionau kimonourile nu trebuiau sa se preocupe de forma corpului celui care urma sa poarte kimonoul respectiv.
Kimonourile croite in linie dreapta au oferit multe avantaje. Au fost usor de pliat. Erau, de asemenea, potrivite pentru orice vreme: acestea puteau fi purtate in straturi pentru a asigura caldura in timpul iernii, iar kimonourile confectionate din materiale care permiteau pielii sa respire, cum ar fi inul, olanda asigurau un confort deosebit in timpul verii. Aceste avantaje au facut ca kimonourile sa devina parte din viata de zi cu zi a japonezilor.
De-a lungul timpului, intrucat practica de a purta kimonouri in mai multe straturi a devenit o moda, japonezii au inceput sa acorde o atentie deosebita modului in care kimonourile de diferite culori aratau atunci cand erau privite impreuna si au dezvoltat, astfel, o sensibilitate sporita fata de culoare.
De obicei, combinatiile de culori reprezentau fie culorile anotimpurilor, fie clasa politica din care o persoana facea parte. In aceasta perioada – se crede azi – au fost dezvoltate combinatiile de culori traditionale japoneze.
In timpul perioadei Kamakura (1192-1338) si perioada Muromachi (1338-1573), atat barbatii, cat si femeile purtau kimonouri viu colorate. Razboinicii erau imbracati in culori reprezentandu-le liderii, si, uneori, campul de lupta arata la fel de spectaculos ca o prezentare de moda.
In timpul perioadei Edo (1603-1868), peste Japonia a stapanit clanul razboinic Tokugawa. Tara a fost impartita in domenii feudale. Samuraii fiecarui domeniu erau identificati dupa culorile si modelele “uniformelor lor". Acestea constau din trei parti: un kimono, o imbracaminte fara maneci, cunoscuta sub numele de kamishimo, purtata peste kimono si o hakama, o piesa vestimentara asemanatoare unei fuste-pantalon.
Kamishimo era confectionat din in, apretat pentru a scoate in evidenta umerii.
Cu atat de multe haine de samurai de facut, cei care confectionau kimonourile au dus-o foarte bine in breasla lor, iar realizarea kimonourilor s-a dezvoltat la nivel de arta. Kimonourile au devenit tot mai valoroase, iar parintii le lasau copiilor, ca amintiri de familie.
In timpul domniei Meiji (1868-1912), Japonia a fost puternic influentata de culturile straine. Guvernul a incurajat oamenii sa adopte imbracamintea si obiceiurile occidentale. Oficialii guvernamentali si personalul militar au fost obligati, prin lege, sa poarte haine de tipul celor occidentale pentru functiile oficiale. (Aceasta lege nu mai este in vigoare si astazi.) Pentru cetatenii obisnuiti, purtarea kimonourilor la ocazii oficiale impunea utilizarea articolelor de imbracaminte purtand blazonul familiei purtatorului, care permitea identificarea originii acestuia.
In zilele noastre, japonezii poarta foarte rar kimonouri in viata de zi cu zi, pastrandu-le pentru anumite ocazii cum ar fi nuntile, inmormantarile, ceremonii ale ceaiului sau alte evenimente speciale, precum festivalurile de vara.
Tipuri si modele de kimonouri
Metoda folosita pentru confectionarea kimonourilor este unica. O bucata de material textile, lung de 12 – 13 de metri (39 – 43 picioare) si o latime cuprinsa intre 36 si 40 cm (14 – 15 inci) se taie in opt bucati. Aceste piese sunt apoi cusute impreuna pentru a crea forma de baza a kimonoului. Se utilizeaza tot materialul; nicio bucata nu se arunca.
Cel mai adesea, materialul folosit este matasea, dar yukata (kimonoul de vara) sunt adesea fabricate din bumbac. Utilizarea celor 8 bucati (parti) separate face mai usoara desfacerea kimonoului pentru a inlocui sau repara, atunci cand este cazul, partea de material vechi, decolorat sau deteriorat.
Kimonourile sunt colorate printr-una din urmatoarele doua modalitati: materialul este tesut cu fire de diferite culori sau sunt vopsite. Un exemplu de material pentru kimono cu fire colorate tesute in el este oshima-tsumugi, o tesatura realizata pe insula Amami-Oshima la sud de Kyushu. Acest material este rezistent si lucios. Un alt exemplu este yuki-tsumugi, executat in orasul Yuki, Prefectura Ibaraki; se zice ca acest material este atat de rezistent incat dureaza 300 de ani.
Kimonourile vopsite incep cu tesaturi albe, care prezinta apoi un model desenat sau brodat. Aceasta tehnica duce la realizarea unor tesaturi viu colorate. Un exemplu de material vopsit este kyo-yuzen, care se face la Kyoto si este caracterizat prin design-uri elaborate, bogat colorate. Un alt exemplu este kaga-yuzen, produs in orasul Kanazawa. Kaga-yuzen se caracterizeaza prin imagini din natura. (Cuvantul yuzen este numele tehnicii de vopsire a materialului).
Avantajul materialului colorat prin teserea firelor colorate consta in faptul ca, culoarea patrunde materialul, asa incat, in cazul in care culorile de pe fata tesaturii palesc, devin lipsite de luminozitate si culoare, se poate intoarce putand fi folosita cealalta parte. Avantajul tesaturii vopsite rezida in faptul ca, in cazul in care dispare culoarea, este usor sa se aplice una noua.
Kimonourile sunt purtate cu centuri lungi sau esarfe numite obi, care se leaga in jurul taliei si asigura inchiderea partii din fata. Obi nu numai ca servesc acestei functii practice, dar sunt si deosebit de frumoase. Obi masoara aproximativ 4 metri (13 picioare) lungime si 30 centimetri (12 inci) latime.
Exista doua tipuri de obi: fukuro-obi, care au un model numai pe o singura parte si nagoya-obi, care sunt mai inguste la mijloc pentru a le face mai usor de strans in jurul corpului. Obi cunoscut sub numele de nishiki-obi, este apreciat pentru pentru culorile generoase, sofisticate, precum auriul si argintiul, care sunt tesute in material. Obi cunoscute ca hakata-kenjo, realizate in Prefectura Fukuoka, sunt, de asemenea, renumite.
Exista mai multe moduri diferite de legare a obi. Cea mai populara funda este taiko-musubi sau “funda sau nodul in forma de tambur". Acesta funda, care este legata la spate, iese in afara ca o perna si este deosebit de frumoasa. Taiko-musubi a fost foarte populara in perioada Edo tarzie. Pana ca aceasta funda sa intre in scena, oamenilor nu le pasa cu adevarat daca obi era sau nu frumos; obi a fost doar o modalitate de a mentine kimonoul legat, astfel incat partea din fata sa ramana inchisa. Dar, odata ce a aparut taiko-musubi, au urmat multe alte stiluri de funde frumoase.
In perioada Meiji, oamenii au inceput sa poarte obi accesorizate cunoscute sub numele obi-age si obi-jime. Obi-age tinea strans, la un loc, captuseala care era intrebuintata la modelarea fundei. Obi-jime era utilizat pentru a pastra obi intr-o pozitie ferma si fixa. Utilizarea acestor accesorii, in diferite combinatii de culori, a devenit o modalitate pentru oameni de a scoate in evidenta simtul si talentul stilului folosit.
Alte elemente esentiale, purtate alaturi de kimono includ han’eri (de obicei alb, care trebuie sa se vada cam 2 cm deasupra kimonoului) si tabi (sosete traditionale japoneze cu degetul mare separat, inalte pana la glezna purtate cu sandale zori). Aceste elemente sunt de un alb pur, imaculat, astfel incat sa evidentieze culorile kimonoului.
Pana in perioada Nara (710-794), japonezii purtau, de obicei, fie costume (seturi) compuse din articole de imbracaminte separate (o parte superioara si o parte inferioara – pantaloni sau fuste) sau articole de imbracaminte dintr-o bucata.
Dar in perioada Heian, a fost dezvoltata o noua tehnica de realizare a kimonoului. Cunoscuta sub numele de metoda de taiere in linie dreapta, aceasta tehnica a implicat taierea bucatilor de material in linii drepte, care erau apoi cusute impreuna. Folosind aceasta tehnica, cei care confectionau kimonourile nu trebuiau sa se preocupe de forma corpului celui care urma sa poarte kimonoul respectiv.
Kimonourile croite in linie dreapta au oferit multe avantaje. Au fost usor de pliat. Erau, de asemenea, potrivite pentru orice vreme: acestea puteau fi purtate in straturi pentru a asigura caldura in timpul iernii, iar kimonourile confectionate din materiale care permiteau pielii sa respire, cum ar fi inul, olanda asigurau un confort deosebit in timpul verii. Aceste avantaje au facut ca kimonourile sa devina parte din viata de zi cu zi a japonezilor.
De-a lungul timpului, intrucat practica de a purta kimonouri in mai multe straturi a devenit o moda, japonezii au inceput sa acorde o atentie deosebita modului in care kimonourile de diferite culori aratau atunci cand erau privite impreuna si au dezvoltat, astfel, o sensibilitate sporita fata de culoare.
De obicei, combinatiile de culori reprezentau fie culorile anotimpurilor, fie clasa politica din care o persoana facea parte. In aceasta perioada – se crede azi – au fost dezvoltate combinatiile de culori traditionale japoneze.
In timpul perioadei Kamakura (1192-1338) si perioada Muromachi (1338-1573), atat barbatii, cat si femeile purtau kimonouri viu colorate. Razboinicii erau imbracati in culori reprezentandu-le liderii, si, uneori, campul de lupta arata la fel de spectaculos ca o prezentare de moda.
In timpul perioadei Edo (1603-1868), peste Japonia a stapanit clanul razboinic Tokugawa. Tara a fost impartita in domenii feudale. Samuraii fiecarui domeniu erau identificati dupa culorile si modelele “uniformelor lor". Acestea constau din trei parti: un kimono, o imbracaminte fara maneci, cunoscuta sub numele de kamishimo, purtata peste kimono si o hakama, o piesa vestimentara asemanatoare unei fuste-pantalon.
Kamishimo era confectionat din in, apretat pentru a scoate in evidenta umerii.
Cu atat de multe haine de samurai de facut, cei care confectionau kimonourile au dus-o foarte bine in breasla lor, iar realizarea kimonourilor s-a dezvoltat la nivel de arta. Kimonourile au devenit tot mai valoroase, iar parintii le lasau copiilor, ca amintiri de familie.
In timpul domniei Meiji (1868-1912), Japonia a fost puternic influentata de culturile straine. Guvernul a incurajat oamenii sa adopte imbracamintea si obiceiurile occidentale. Oficialii guvernamentali si personalul militar au fost obligati, prin lege, sa poarte haine de tipul celor occidentale pentru functiile oficiale. (Aceasta lege nu mai este in vigoare si astazi.) Pentru cetatenii obisnuiti, purtarea kimonourilor la ocazii oficiale impunea utilizarea articolelor de imbracaminte purtand blazonul familiei purtatorului, care permitea identificarea originii acestuia.
In zilele noastre, japonezii poarta foarte rar kimonouri in viata de zi cu zi, pastrandu-le pentru anumite ocazii cum ar fi nuntile, inmormantarile, ceremonii ale ceaiului sau alte evenimente speciale, precum festivalurile de vara.
Tipuri si modele de kimonouri
Metoda folosita pentru confectionarea kimonourilor este unica. O bucata de material textile, lung de 12 – 13 de metri (39 – 43 picioare) si o latime cuprinsa intre 36 si 40 cm (14 – 15 inci) se taie in opt bucati. Aceste piese sunt apoi cusute impreuna pentru a crea forma de baza a kimonoului. Se utilizeaza tot materialul; nicio bucata nu se arunca.
Cel mai adesea, materialul folosit este matasea, dar yukata (kimonoul de vara) sunt adesea fabricate din bumbac. Utilizarea celor 8 bucati (parti) separate face mai usoara desfacerea kimonoului pentru a inlocui sau repara, atunci cand este cazul, partea de material vechi, decolorat sau deteriorat.
Kimonourile sunt colorate printr-una din urmatoarele doua modalitati: materialul este tesut cu fire de diferite culori sau sunt vopsite. Un exemplu de material pentru kimono cu fire colorate tesute in el este oshima-tsumugi, o tesatura realizata pe insula Amami-Oshima la sud de Kyushu. Acest material este rezistent si lucios. Un alt exemplu este yuki-tsumugi, executat in orasul Yuki, Prefectura Ibaraki; se zice ca acest material este atat de rezistent incat dureaza 300 de ani.
Kimonourile vopsite incep cu tesaturi albe, care prezinta apoi un model desenat sau brodat. Aceasta tehnica duce la realizarea unor tesaturi viu colorate. Un exemplu de material vopsit este kyo-yuzen, care se face la Kyoto si este caracterizat prin design-uri elaborate, bogat colorate. Un alt exemplu este kaga-yuzen, produs in orasul Kanazawa. Kaga-yuzen se caracterizeaza prin imagini din natura. (Cuvantul yuzen este numele tehnicii de vopsire a materialului).
Avantajul materialului colorat prin teserea firelor colorate consta in faptul ca, culoarea patrunde materialul, asa incat, in cazul in care culorile de pe fata tesaturii palesc, devin lipsite de luminozitate si culoare, se poate intoarce putand fi folosita cealalta parte. Avantajul tesaturii vopsite rezida in faptul ca, in cazul in care dispare culoarea, este usor sa se aplice una noua.
Kimonourile sunt purtate cu centuri lungi sau esarfe numite obi, care se leaga in jurul taliei si asigura inchiderea partii din fata. Obi nu numai ca servesc acestei functii practice, dar sunt si deosebit de frumoase. Obi masoara aproximativ 4 metri (13 picioare) lungime si 30 centimetri (12 inci) latime.
Exista doua tipuri de obi: fukuro-obi, care au un model numai pe o singura parte si nagoya-obi, care sunt mai inguste la mijloc pentru a le face mai usor de strans in jurul corpului. Obi cunoscut sub numele de nishiki-obi, este apreciat pentru pentru culorile generoase, sofisticate, precum auriul si argintiul, care sunt tesute in material. Obi cunoscute ca hakata-kenjo, realizate in Prefectura Fukuoka, sunt, de asemenea, renumite.
Exista mai multe moduri diferite de legare a obi. Cea mai populara funda este taiko-musubi sau “funda sau nodul in forma de tambur". Acesta funda, care este legata la spate, iese in afara ca o perna si este deosebit de frumoasa. Taiko-musubi a fost foarte populara in perioada Edo tarzie. Pana ca aceasta funda sa intre in scena, oamenilor nu le pasa cu adevarat daca obi era sau nu frumos; obi a fost doar o modalitate de a mentine kimonoul legat, astfel incat partea din fata sa ramana inchisa. Dar, odata ce a aparut taiko-musubi, au urmat multe alte stiluri de funde frumoase.
In perioada Meiji, oamenii au inceput sa poarte obi accesorizate cunoscute sub numele obi-age si obi-jime. Obi-age tinea strans, la un loc, captuseala care era intrebuintata la modelarea fundei. Obi-jime era utilizat pentru a pastra obi intr-o pozitie ferma si fixa. Utilizarea acestor accesorii, in diferite combinatii de culori, a devenit o modalitate pentru oameni de a scoate in evidenta simtul si talentul stilului folosit.
Alte elemente esentiale, purtate alaturi de kimono includ han’eri (de obicei alb, care trebuie sa se vada cam 2 cm deasupra kimonoului) si tabi (sosete traditionale japoneze cu degetul mare separat, inalte pana la glezna purtate cu sandale zori). Aceste elemente sunt de un alb pur, imaculat, astfel incat sa evidentieze culorile kimonoului.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.