Legenda spune ca acesta a fost inventat chiar de Pitagora, in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos, in jurul anului 530 i.Hr. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului, catre constructorii acelor vremuri (de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e „milenar").
Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede, spre deosebire de cei mai cumpatati.
Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba si se odihneau si mai mult decat ceilalti, lucrand, evident, mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.
Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei daca aceasta e umpluta ... pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.
De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri, de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei