Ciuful de camp, Asio flammeus, este considerata ca fiind o specie de bufnita larg raspandita la nivel european. Cu toate astea este foarte greu de vazut si observat pentru ca este o pasare foarte pretentioasa atunci cand isi alege locul de cuibarit. Are nevoie de zone deschise, linistite si ferite cat mai mult de prezenta omului. La noi in tara pot fi observate mai ales iarna, atunci cand ajung la noi si exemplarele care au cuibarit in nord, in special in tundra siberiana. Ciuful de camp este una din putinele specii de bufnite care vaneaza si ziua. Are comportamentul unui erete care planeaza la joasa inaltime in cautarea prazii. Se hraneste in special cu rozatoare mici insa in dieta pot aparea si reptile sau pasari mici. Putem spune ca este o pasare extrem de folositoare pentru ca tine sub control populatia de rozatoare mici din zonele in care vaneaza.
Ciuful de camp este o bufnita de marime medie iar penajul este brun pestrit ceea ce ii ofera un camuflaj foarte brun atunci cand se afla pe sol. lungimea corpului este de 4-42 cm, deschiderea aripilor este de 90-105 cm iar greutatea de 260-350 g. Caracteristice sunt penele de pe fata care au forma unui disc si care se presupune ca ajuta la localizarea prazii.
Ajunge in zonele de cuibarit in lunile martie aprilie iar cuibul il face direct pe sol, de obicei protejat de vegetatie mai inalta. Femela depune intre 4 si 8 oua pe care le cloceste timp de 28 de zile iar puii vor putea zbura dupa inca 28 de zile. In tot acest timp hrana este asigurata de mascul. Puii eclozeaza la interval de 1-2 zile intre ei insa, diferenta dintre pui este foarte vizibila deoarece au o crestere foarte rapida. In cazul in care hrana este putina, intaietate la hranire vor avea puii mai mari.