Hreanul (Armoracia rusticana), cunoscut si sub numele de usturoi, radacina-salbatica, tormac, este o planta legumicola perena, din familia Brassicaceae, cu tulpina subterana cilindrica, groasa, alba (folosita in alimentatie drept condiment), cu frunzele mari si cu flori albe. Se presupune ca hreanul este originar din sud-estul Europei si din vestul Asiei, insa in prezent este popular in toata lumea. Poate atinge pana la 1,5 metri inaltime si este cultivat in special pentru radacina mare si alba, insa chiar si frunzele sale sunt comestibile.
Hreanul, pe langa intrebuintarea in alimentatie este si un bun medicament, fiind utilizat in tratamentul afectiunilor renale, reumatismului, bronsitei, afectiunilor dintilor (parodontoza), bolilor de inima, inflamatiilor articulare, sinuzitei, parazitilor intestinali.
Hreanul are multe calitati terapeutice, fiind utilizat si la stimularea poftei de mancare, tratarea gastritei si echilibrarea tranzitului intestinal. Aceasta planta medicinala se recomanda a se consuma proaspata, sau ca principal ingredient in prepararea anumitor produse naturale (exemplu: tinctura de hrean).
Se taie frunzele si 3/4 din radacina. Bucata de radacina ramasa (un ciot) se acopera cu pamint de gradina. Se poate cultiva in ghiveci sau, desigur, afara in curte, in loc umed.
Radacinile pastrate se curata si se spala bine de pamint.
Toate resturile vegetale se arunca pe groapa de gunoi pentru formarea compostului.
Replantarea in curte. Din fiecare ciot de radacina se va forma o noua planta. Virsta hreanului este legata de gustul/aroma iute. Cu cit planta este mai mare si mai lemnoasa, cu atit va fi mai iute (dar si mai greu de scos din pamint...)
Plantele tinere formate din cioturile acestea (toamna) vor fi recoltate in primavara.
Mierea, sarea si otetul cu apa se adauga dupa gust si preferinte.
Hreanul iesit din blender trebuie sa aiba consistenta unei paste.
Pentru conservare, pasta de hrean se pune intr-un borcan cu capac bine inchis si se tine la frigider.
Se recomanda a se consuma moderat (este destul de iute) la ciorbe, fripturi, salate si sosuri