Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564[5] – d. 8 ianuarie 1642) a fost un fizician, matematician, astronom si filosof italian care a jucat un rol important in Revolutia Stiintifica. Printre realizarile sale se numara imbunatatirea telescoapelor si observatiile astronomice realizate astfel, precum si suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „parintele astronomiei observationale moderne", „parintele fizicii moderne", „parintele stiintei", si „parintele stiintei moderne". Stephen Hawking a spus ca „Galileo, poate mai mult decat orice alta persoana, a fost responsabil pentru nasterea stiintei moderne."
Miscarea obiectelor uniform accelerate, predata in aproape toate cursurile de fizica la nivel de liceu si inceput de facultate, a fost studiata de Galileo ca subiect al cinematicii. Contributiile sale la astronomia observationala includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliti ai lui Jupiter (denumiti in cinstea sa, sateliti galileeni), si observarea si analiza petelor solare. Galileo a lucrat si in stiinta aplicata si in tehnologie, imbunatatind tehnica de constructie a busolelor.
Sustinerea de catre Galileo a copernicanismului a dus la controverse in epoca, o mare majoritate a filosofilor si astronomilor inca sustinand (cel putin declarativ) viziunea geocentrica cum ca Pamantul ar fi centrul universului. Dupa 1610, cand a inceput sa sustina public heliocentrismul, a intampinat o puternica opozitie din partea a numerosi filozofi si clerici, doi dintre acestia din urma denuntandu-l inchizitiei romane la inceputul lui 1615. A dat primele atacuri contra aristotelismului la catedra Universitatii din Padova[11]. Desi la acea vreme a fost achitat de orice acuzatie, Biserica catolica a condamnat heliocentrismul ca fiind „fals si contrar Scripturii" in februarie 1616,[12] iar Galileo a fost avertizat sa abandoneze sustinerea sa—ceea ce a promis sa faca. Dupa ce, mai tarziu, si-a aparat din nou parerile in celebra sa lucrare, Dialog despre cele doua sisteme principale ale lumii, publicata in 1632, a fost judecat de Inchizitie, gasit „vehement suspect de erezie", fortat sa retracteze si si-a petrecut restul vietii in arest la domiciliu.