AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Antonio Canova (n. 1 noiembrie 1757, Possanio in regiunea Venetiei β d. 13 octombrie 1822 in Venetia), a fost un sculptor italian, cel mai de vaza reprezentant al neoclasicismului in sculptura europeana,model pentru academistii secolului XIX. Lucrarile sale sunt adunate in muzeul Luvru din Paris si Ermitajul din Sankt Petersburg.
Feciorul pietrarului,Canova a ramas foarte curind orfan si s-a angajat la senatorul venetian Faliero,care i-a dat posibilitatea de a invata sa sculpteze. La doar 16 ani,Canova a lucrat pentru Faliero statuile:"Evrodiei" si "Orfeiei",dar in 1779 pentru patritianul Pizano-compozitia "Dedal si Icar". In 1780,pleaca in Roma unde s-a facut cunoscut cu monumentele clasice de sculptura care l-au frapat si i-au trezit dorinta de creatie. In curind,tinarul sculptor s-a plasat in rindul celor mai talentati sculptori si a devenit renumit. A facut in 1802 pentru imparatul Napoleon I lucrarea "Polina Bonaparte". Cu toate ca era in relatii bune cu Papa Pius VII, dupa caderea lui Napoleon, Canova paraseste Roma si ultimii ani din viata i-a petrecut la locul de bastina Possagno. Cind era in viata,Canova era considerat ca cel mai celebru sculptor din acele vremuri. A jucat rolul de baza in dezvoltarea sculpturii clasice. Cele mai cunoscute opere ale lui sunt: "Persei cu capul de meduza"; "Amor si Psyche"; "Napoleon Bonaparte";etc.