Cuvantul mumie,nu este de origine egipteana,asa cum s-ar crede.El vine din cuvantul arabic mumiyah. De cele mai multe ori mumiile ne sunt prezentate ca niste corpuri infasurate in panza si ingropate adanc in niste piramide.
O mumie este corpul unei persoane(sau al unui animal)care s-a pastrat dupa moarte.In mod normal,dupa moarte, bacteriile si alti germeni patogeni mananca tesuturile moi(precum muschii si pieea)lasand doar oasele.Acest lucru se intampla doar in prezenta apei. Daca dupa moarte,din corp este extrasa toata apa, atunci corpul se conserva si devine mumie.Corpul se poate conserva asa de bine,incat ne putem da seama cu usurinta cum arata acea persoana cand se afla in viata.Mumiile se pot forma pe cale naturala sau pot fi facute de om. Cele pe cale naturala se datoreaza in cea mai mare parte conditiilor climatice(in conditii de frig sau caldura extrema, si in conditii de fum intens).Egiptenii au inceput sa-si mumifice mortii in preajma anului 2600 i.e.n iar de-a lungul timpului aceatsa tehnica a evoluat foarte mult. Mumificarea a atins cote maxime in perioada anilor 1570-1070 i.e.n,dar in special pe timpul lui Tutankhamon. Mumificarea se facea atat de bine,incat chiar si dupa 4000 de ani, oamenii de stiinta pot preleva monstre de ADN sau alte tesuturi.
Sarcina de a mumifica faraonul sau alte persoane imoprtante, revenea doar Inaltilor preoti,care erau ajutati de cei mai credinciosi preoti ai lor.
Mumificarea intervenea atunci cand persoana decedata era o mare personalitate,un mare conducator sau faraon. Mumificarea in Egiptul antic era un proces indelungat si foarte costisitor. De la cap la coada erau necesare aproximativ 70 de zile pentru a imbalsama un corp neinsufletit.Tinand cont de faptul ca egiptenii credeau ca mumificarea reprezinta un pas deosebit de important in viata de dupa moarte,puntea de legatura dintre viata si viata de dupa,ei, dupa cum isi permiteau se inmormatau sau mumificau cat mai fastuos.Faraonii,despre care se credea ca devin zei, dupa moarte,aveau parte de cea mai mare si mai pompoasa ceremonie si mumificare .
Arta egipteana de mumificare este alcatuita din mai multe etape. Pimul pas era spalarea si purificarea religioasa a cadavrului.In cel de-al doilea pas trebuiau indepartate organele interne.In partea stanga a copului se facea o mica incizie de circa 10 cm prin care erau scoase intestinele,stomacul, ficatul, si plamanii.Fiecare dintre aceste organe erau apoi separat uscate in natron, pentru a descuraja astfel bacteriile. Dupa aceea aceste organe erau infasurate individual in fasii lungi de panza,dupa care erau puse in cate un vas (fiecare dintre cele 4 vase reprezentand pe cate unul dintre cei 4 fii ai lui Horus.Acestea erau aranjate dupa cum urmeaza:in vasul Qebehsenuef, vasul cu cap de soim, erau asezate intestinele; in vasul Duamutef,vasul cu cap de sacal,era asezat stomacul; in vasul Hapy,vasul cu cap de babuin erau asezati plamanii, iar in vasul Imsety,vasul cu cap de om era asezat ficatul.Cavitatea era umpluta cu natron( o sare care se gasea din abundenta pe malurile Nilului si care este compusa din sare,bicarbonat de sodiu,carbonat de sodiu si sulfat de sodiu),iar creierul era scos din cavitatea craniana prin nas,cu ajutorul a doua bete lungi. Ei spargeau osul despartitor dintre nas si craniu si introduceau pe acolo cele "doua bete".Atat de mult agitau si mestecau creierul in interior,pana cand acesta se lichefia si curgea afara,prin cavitatea nazala.El nefiind imoprtant era probabil aruncat. Duap acest pas, corpul era asezat pe o masa de imbalsamare unde era in totalitate acoperit cu natron. Acest pas dura 40 de zile. Dupa acele 40 de zile,corpul era curatat de natron, cavitatea corpului era unmpluta cu diferite ierburi sau panza,iar corpul era in totalitate uns cu uleiuri speciale(mir,vin de palmier,ulei de cafor),care aveau proprietati anti-bacterine.Dupa ce si acest pas a fost efectuat mumia era infasurata in benzi textile lungi de cativa metri. Aceste benzi erau lipite intre ele cu ajutorul unor rasini,de pin,de brad sau ceara de albine.
In acelasi timp, tamplarii lucrau la unul sau mai multe sarcofage.De obicei se faceau mai multe sarcofage,pentru ca apoi sa se aleaga cel mai bun, cel care se potrivea cel mai bine.Dupa ce sacofagele erau terminate intrau in scena decoratorii.Pictura fina care se gaseste pe sarcofage era rareori facuta direct pe lemn. De cele mai multe ori era desenata pe o tencuiala care era mai apoi lipita pe lemn,iar peste ea se aplica un strat de lac.Un lucru deosebit de important,erau textele funerare care trebuiau amplasate in interiorul mormantului si care erau scrise pe papirusuri.Toate textele funerare faceau parte din Cartea Mortilor .