Primul autobuz, o diligenta cu abur, prevazut cu 18 locuri si 6 roti, a fost inventat in anul 1830 de Sir Goldsworthy Gurney din Anglia. El l-a condus personal in cursa inaugurala dintre Londra si Bath, pe o distanta de 130 de kilometri. Aceasta prima cursa s-a bucurat de un asemenea succes, incat in mai putin de un an se infiinta prima cursa regulata intre Gloucester si Cheltenham, care transporta pasagerii cu ajutorul a trei diligente cu abur de-ale lui Gurney.
Asemenea tuturor autobuzelor primitive, inventia lui Gurney era in principal un camion modificat – o caroserie greoaie montata pe un sasiu de camion motorizat. Acest hibrid, lipsit de eleganta, dar practic, se regaseste si in prezent sub forma autobuzelor de scoala, care sunt concepute pe baza unui sasiu ranforsat de camion.
Copiind si rafinand modelul britanic, germanii au pus in circulatie in anul 1895 un omnibuz cu opt locuri, actionat prin intermediul unui mic motor monocilindric cu ardere interna. Acesta reprezenta o imbunatatire semnificativa din punctul de vedere al vitezei si al manevrabilitatii, insa era inca departe de ideal. In acea vreme, autobuzele erau mari si greoaie si se deplasau anevoios chiar si pe un drum drept, neted, fara sa execute niciodata viraje bruste (ca nu cumva sa se rastoarne) sau sa urce pante (din cauza opririi inevitabile).Cel mai avansat autobuz al perioadei a provenit din atelierele lui Gottlieb Daimler, inventatorul carburatorului (ce a facut posibila functionarea primului motor pe benzina de turatie inalta) si unul dintre precursorii erei automobilului. Dupa ce si-a dedicat peste doua decenii de viata perfectionarii automobilului, Daimler a prezentat in 1903 un motor cu patru cilindri si opt cai-putere, angrenat de o cutie cu patru viteze. In doi ani, autobuzele germane strabateau fara probleme drumurile serpuitoare si muntoase, tractand de asemenea rulote cu pasageri.