Din aceeasi categorie
|
Andre Derain: o colectie de 194 picturi 99 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maurice Boitel 133 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Case cu blazon - Palatul Maurice Blank 743 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Les Fauves, Fiarele salbatice ale artei 257 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Suzanne Valadon 429 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maurice Ravel 593 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jean-Edouard Vuillard 1.530 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Balthasar Klossowski de Rola 1.903 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Olivier Messiaen 663 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Balthus 1.765 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Maurice de Vlaminck:
| Adaugat de Cozana | 18.06.2020 |  Adauga
la favorite |
575 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMaurice de Vlaminck (n. 4 aprilie 1876, Paris - d. 11 octombrie 1958, Rueil-la-Gadeliere) a fost un pictor si publicist francez, unul din reprezentantii principali - alaturi de Henri Matisse, Andre Derain si Raoul Dufy - ai fauvismului, miscare artistica din anii 1904 - 1908, care punea accentul pe intensitatea culorilor in pictura.
Maurice de Vlaminck s-a nascut la 4 aprilie 1876 in Paris, intr-o familie de muzicieni. Tatal lui - Edmond Julien de Vlaminck, flamand de origine - era profesor de vioara, mama - Josephine Caroline - profesoara de pian. In 1879, familia se muta in localitatea Vesinet, in apropierea Parisului. In 1882 intra la scoala elementara din localitate, dar nu are decat rezultate mediocre, tatal lui ii da lectii de vioara, indeletnicire cu care Maurice - printre altele - isi va castiga mai tarziu pentru un timp existenta.
In anul 1893, familia Vlaminck se instaleaza in Chatou. Maurice isi cumpara o bicicleta, cu care face numeroase curse de-a lungul Senei si participa la competitii cicliste. In aceeasi perioada incepe sa picteze impreuna cu pictorul Henri Rigal, dar Maurice este mai degraba un autodidact, nu a frecventat vreun atelier celebru, nu a vizitat muzeele de arta, refuzand sa copieze operele maestrilor pentru a nu-si altera propria sa inspiratie, cum avea sa afirme mai tarziu. In 1896 se casatoreste cu Suzanne Berly, cu care va avea trei fiice. Isi intretine familia din micile castiguri obtinute la cursele cicliste, vaslind la regate pe Sena sau participand la competitii pugilistice. In anii 1898 - 1900 isi face serviciul militar la un regiment din Bretania. Vlaminck incepe sa se ocupe serios de pictura dupa ce l-a intalnit pe Andre Derain, cu care va impartii un atelier langa podul Chatou. Intalnirea lor, cu totul intamplatoare in vara anului 1900, va juca un rol determinant in dezvoltarea ambilor artisti, se va vorbi chiar de asa numita "Scoala din Chatou". Tablourile lor pline de culoare stau sub semnul experimentului pur. Prin culoare ei pun in evidenta elementele fundamentale ale motivelor din natura, alaturand tonuri cromatice variate si multiplicand contrastele. Colaborarea lor este intrerupta de serviciul militar al lui Derain, raman insa in contact printr-un bogat schimb de scrisori. Vlaminck frecventeaza cercurile anarhiste si - in anul 1902 - publica primul sau roman de nuanta "decadenta", D'un lit dans l'autre, cu evidente pasaje pornografice, ilustrat de Derain. Descoperirea picturii lui Van Gogh cu prilejul unei expozitii consacrata acestuia in anul 1901 la galeria Bernheim exercita o influenta covarsitoare asupra lui Vlaminck. Isi da seama cu aceasta ocazie, asa cum va marturisi mai tarziu, ca il iubeste pe Van Gogh nu mai mult decat pe oricare alt pictor, ci mai mult decat pe propriul sau tata! Influenta maestrului olandez este evidenta in Podul din Chatou (1906). Vlaminck foloseste aici trei culori fundamentale - rosu, galben, albastru - la care adauga verdele, care este o culoare complementara intre rosu si galben. In timp ce alti fauve-isti combina culorile intre ele, Vlaminck le foloseste in stare pura. Pictorul prefera contrastele violente intre culorile esentiale, pe care adesea le stoarce din tub direct pe panza. In acest tablou se pot observa "virgulele" atat de caracteristice lui Van Gogh, in special cu scopul de a sugera norii, cat si tentele plate de culoare, de pilda in redarea slepurilor-spalatorii. In timp ce Sena pondereaza compozitia, norii care plutesc pe cer sunt plini de miscare. Pictorul reda cu evidenta haosul care este produs al naturii insasi.
In 1905, Vlaminck se instaleaza la Rueil-Malmaison, in regiunea pariziana. In acelasi an - la indemnul lui Henri Matisse - expune pentru prima data la "Salon des Independants", unde va expune cu regularitate pana in anul 1912. Vlaminck face parte - impreuna cu Henri Matisse, Andre Derain, Raoul Dufy - din grupul de pictori care, cu tablourile lor expuse la "Salonul de Toamna" din 1905, provoaca consternatia publicului si a criticii, care le da calificativul "La cage aux fauves" ("cusca cu fiare salbatice"), expresie care va face cariera, stilul creat de acest grup de artisti intrand in istoria artei sub numele de Fauvism. Galeristul Ambroise Vollard se intereseaza de pictura sa si, in 1906, ii cumpara cea mai mare parte a tablourilor pentru suma de 1200 de franci. Vollard ii organizeaza in 1907 prima sa expozitie personala. Vlaminck intra in legatura si cu alt cunoscut galerist, Daniel-Henry Kahnweiler, in felul acesta situatia sa financiara se amelioreaza, artistul incepe sa traiasca din veniturile aduse de pictura.
Maurice de Vlaminck ramane fidel regiunilor din preajma Parisului. Universul lui este Chatou, unde are atelierul, si Rueil, unde locuieste. Aceste localitati reprezinta sursele principale de inspiratie pentru creatia pictorului. Si in Marly-le-Roy, Bougival si in alte orasele situate in vecinatate, Vlaminck picteaza peisaje pline de spontaneitate si temperament, in care cu greu vom gasi personaje umane. Chiar si in Culegatorii de cartofi figurile raman nedeterminate, ele fac parte din peisaj, confundandu-se cu ansamblul in care evolueaza. Pictand Restaurantul "La Machine" din Bougival, in vartejul aprins al culorilor, artistul isi diversifica gama cromatica obisnuita, dar, cu trasaturi rapide, lasa pe panza locuri neacoperite, lipsite de culoare, care contribuie la expresivitatea tabloului. In Remorcher pe Sena la Chatou forta culorilor este corelata cu precizia generata de formele simplificate ale constructiei. Miscarea nervoasa a urmelor de pensula confera compozitiei o extraordinara vigoare. Culorile sunt aici pure, tipatoare, ceea ce permite artistului sa redea intunecimea cerului innourat si sa sugereze miscarea valurilor Senei.
Incepand cu anul 1908, Vlaminck se distanteaza de fauvism si, descoperind operele lui Paul Cezanne, paleta sa de culori devine mai moderata. Contururile sunt mai putin marcate, desenul este simplificat, trasaturile de penel sunt mai putin nervoase, liniile curbe se alterneaza cu cele drepte, ceea ce confera compozitiei profunzime si armonie. In 1911, calatoreste la Londra, pictand peisaje dealungul Tamisei, in anul 1913 picteaza din nou impreuna cu Derain in Marsilia si Martigues.
In timpul primului razboi mondial este mobilizat si lucreaza la o uzina de armament din Puteaux. La sfarsitul razboiului se desparte de Suzanne Berly si se recasatoreste cu Berthe Combes. Evenimentele tragice ale razboiului ii radicalizeaza vederile politice, la limita anarhismului. Scrie din ce in ce mai mult, continua sa picteze, tablourile sale se incadreaza intr-un stil traditional, din cand in cand razbate insa o explozie de culoare caracteristica lui Vlaminck, influentat in aceasta perioada de operele expresionistilor.
In anul 1925, cumpara resedinta La Tourilliere din Rueil-la-Gadeliere, unde va locui pana la sfarsitul vietii. In 1941 participa la o calatorie a unui grup de scriitori si artisti francezi in Germania nazista, ceea ce, dupa razboi, ii va atrage o serie de neplaceri.
In 1950, are loc o mare expozitie retrospectiva la galeria Charpentier din Paris cu tema: "Opera lui Vlaminck de la fauvism la zilele noastre" (L'ceuvre de Vlaminck du fauvisme a nos jours).
Maurice de Vlaminck moare la 10 octombrie 1958 in Rueil-la-Gadeliere.
Maurice de Vlaminck s-a nascut la 4 aprilie 1876 in Paris, intr-o familie de muzicieni. Tatal lui - Edmond Julien de Vlaminck, flamand de origine - era profesor de vioara, mama - Josephine Caroline - profesoara de pian. In 1879, familia se muta in localitatea Vesinet, in apropierea Parisului. In 1882 intra la scoala elementara din localitate, dar nu are decat rezultate mediocre, tatal lui ii da lectii de vioara, indeletnicire cu care Maurice - printre altele - isi va castiga mai tarziu pentru un timp existenta.
In anul 1893, familia Vlaminck se instaleaza in Chatou. Maurice isi cumpara o bicicleta, cu care face numeroase curse de-a lungul Senei si participa la competitii cicliste. In aceeasi perioada incepe sa picteze impreuna cu pictorul Henri Rigal, dar Maurice este mai degraba un autodidact, nu a frecventat vreun atelier celebru, nu a vizitat muzeele de arta, refuzand sa copieze operele maestrilor pentru a nu-si altera propria sa inspiratie, cum avea sa afirme mai tarziu. In 1896 se casatoreste cu Suzanne Berly, cu care va avea trei fiice. Isi intretine familia din micile castiguri obtinute la cursele cicliste, vaslind la regate pe Sena sau participand la competitii pugilistice. In anii 1898 - 1900 isi face serviciul militar la un regiment din Bretania. Vlaminck incepe sa se ocupe serios de pictura dupa ce l-a intalnit pe Andre Derain, cu care va impartii un atelier langa podul Chatou. Intalnirea lor, cu totul intamplatoare in vara anului 1900, va juca un rol determinant in dezvoltarea ambilor artisti, se va vorbi chiar de asa numita "Scoala din Chatou". Tablourile lor pline de culoare stau sub semnul experimentului pur. Prin culoare ei pun in evidenta elementele fundamentale ale motivelor din natura, alaturand tonuri cromatice variate si multiplicand contrastele. Colaborarea lor este intrerupta de serviciul militar al lui Derain, raman insa in contact printr-un bogat schimb de scrisori. Vlaminck frecventeaza cercurile anarhiste si - in anul 1902 - publica primul sau roman de nuanta "decadenta", D'un lit dans l'autre, cu evidente pasaje pornografice, ilustrat de Derain. Descoperirea picturii lui Van Gogh cu prilejul unei expozitii consacrata acestuia in anul 1901 la galeria Bernheim exercita o influenta covarsitoare asupra lui Vlaminck. Isi da seama cu aceasta ocazie, asa cum va marturisi mai tarziu, ca il iubeste pe Van Gogh nu mai mult decat pe oricare alt pictor, ci mai mult decat pe propriul sau tata! Influenta maestrului olandez este evidenta in Podul din Chatou (1906). Vlaminck foloseste aici trei culori fundamentale - rosu, galben, albastru - la care adauga verdele, care este o culoare complementara intre rosu si galben. In timp ce alti fauve-isti combina culorile intre ele, Vlaminck le foloseste in stare pura. Pictorul prefera contrastele violente intre culorile esentiale, pe care adesea le stoarce din tub direct pe panza. In acest tablou se pot observa "virgulele" atat de caracteristice lui Van Gogh, in special cu scopul de a sugera norii, cat si tentele plate de culoare, de pilda in redarea slepurilor-spalatorii. In timp ce Sena pondereaza compozitia, norii care plutesc pe cer sunt plini de miscare. Pictorul reda cu evidenta haosul care este produs al naturii insasi.
In 1905, Vlaminck se instaleaza la Rueil-Malmaison, in regiunea pariziana. In acelasi an - la indemnul lui Henri Matisse - expune pentru prima data la "Salon des Independants", unde va expune cu regularitate pana in anul 1912. Vlaminck face parte - impreuna cu Henri Matisse, Andre Derain, Raoul Dufy - din grupul de pictori care, cu tablourile lor expuse la "Salonul de Toamna" din 1905, provoaca consternatia publicului si a criticii, care le da calificativul "La cage aux fauves" ("cusca cu fiare salbatice"), expresie care va face cariera, stilul creat de acest grup de artisti intrand in istoria artei sub numele de Fauvism. Galeristul Ambroise Vollard se intereseaza de pictura sa si, in 1906, ii cumpara cea mai mare parte a tablourilor pentru suma de 1200 de franci. Vollard ii organizeaza in 1907 prima sa expozitie personala. Vlaminck intra in legatura si cu alt cunoscut galerist, Daniel-Henry Kahnweiler, in felul acesta situatia sa financiara se amelioreaza, artistul incepe sa traiasca din veniturile aduse de pictura.
Maurice de Vlaminck ramane fidel regiunilor din preajma Parisului. Universul lui este Chatou, unde are atelierul, si Rueil, unde locuieste. Aceste localitati reprezinta sursele principale de inspiratie pentru creatia pictorului. Si in Marly-le-Roy, Bougival si in alte orasele situate in vecinatate, Vlaminck picteaza peisaje pline de spontaneitate si temperament, in care cu greu vom gasi personaje umane. Chiar si in Culegatorii de cartofi figurile raman nedeterminate, ele fac parte din peisaj, confundandu-se cu ansamblul in care evolueaza. Pictand Restaurantul "La Machine" din Bougival, in vartejul aprins al culorilor, artistul isi diversifica gama cromatica obisnuita, dar, cu trasaturi rapide, lasa pe panza locuri neacoperite, lipsite de culoare, care contribuie la expresivitatea tabloului. In Remorcher pe Sena la Chatou forta culorilor este corelata cu precizia generata de formele simplificate ale constructiei. Miscarea nervoasa a urmelor de pensula confera compozitiei o extraordinara vigoare. Culorile sunt aici pure, tipatoare, ceea ce permite artistului sa redea intunecimea cerului innourat si sa sugereze miscarea valurilor Senei.
Incepand cu anul 1908, Vlaminck se distanteaza de fauvism si, descoperind operele lui Paul Cezanne, paleta sa de culori devine mai moderata. Contururile sunt mai putin marcate, desenul este simplificat, trasaturile de penel sunt mai putin nervoase, liniile curbe se alterneaza cu cele drepte, ceea ce confera compozitiei profunzime si armonie. In 1911, calatoreste la Londra, pictand peisaje dealungul Tamisei, in anul 1913 picteaza din nou impreuna cu Derain in Marsilia si Martigues.
In timpul primului razboi mondial este mobilizat si lucreaza la o uzina de armament din Puteaux. La sfarsitul razboiului se desparte de Suzanne Berly si se recasatoreste cu Berthe Combes. Evenimentele tragice ale razboiului ii radicalizeaza vederile politice, la limita anarhismului. Scrie din ce in ce mai mult, continua sa picteze, tablourile sale se incadreaza intr-un stil traditional, din cand in cand razbate insa o explozie de culoare caracteristica lui Vlaminck, influentat in aceasta perioada de operele expresionistilor.
In anul 1925, cumpara resedinta La Tourilliere din Rueil-la-Gadeliere, unde va locui pana la sfarsitul vietii. In 1941 participa la o calatorie a unui grup de scriitori si artisti francezi in Germania nazista, ceea ce, dupa razboi, ii va atrage o serie de neplaceri.
In 1950, are loc o mare expozitie retrospectiva la galeria Charpentier din Paris cu tema: "Opera lui Vlaminck de la fauvism la zilele noastre" (L'ceuvre de Vlaminck du fauvisme a nos jours).
Maurice de Vlaminck moare la 10 octombrie 1958 in Rueil-la-Gadeliere.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.