In timp ce peisajele urbane din Sankt Petersburg raman, in mare parte, neschimbate, Moscova se reinventeaza in permanenta. Acest episod incepe cu momentul invaziei orasului de catre trupele lui Napoleon, in 1812. Potrivit legendei, moscovitii insisi au dat foc orasului, insa nici pana astazi nu se cunoaste exact cum s-a raspandit incendiul. Dupa caderea lui Napoloen, Moscova este reconstruita la o scara mult mai mare.
In anii 1870, reformatorul tar Alexandru al II-lea initiaza un amplu proces de modernizare, iar Moscova devine astfel punctul de plecare al caii ferate Transsiberiene. La doi ani de la finalizarea acestui grandios proiect, in 1916, bolsevicii ridica Moscova la rang de capitala. Este un moment al marilor sperante si al marilor suferinte, deopotriva. Chiar si in zilele noastre, rusii se mandresc cu proiectele incepute in acea perioada, in pofida faptului ca au fost finalizate cu pretul vietii milioanelor de oameni condamnati la munca silnica.
La apogeul Marii Terori a lui Stalin, in Moscova domneste frica, unde familii intregi de oameni nevinovati sunt deportate sau omorate. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Moscova devine epicentrul imperiului comunist global si se lupta pe viata si pe moarte cu SUA pentru dominarea lumii. Domeniul bombelor nucleare este noul camp de lupta. Stralucitul expert in fizica nucleara Andrei Saharov lupta de partea sovieticilor – pana cand un accident teribil il face sa concluzioneze ca niciuna dintre parti nu poate castiga aceasta infruntare mortala.
In timp, Saharov va deveni inamicul nr. 1 al Uniunii Sovietice. Dupa ce a castigat Premiul Nobel pentru Pace in 1975, criticile sale la adresa Moscovei vor atinge punctul culminant la momentul invaziei sovietice din Afganistan. In acest moment, Saharov este exilat in Siberia, unde sta pana la venirea la putere a lui Gorbaciov, cu ale sale Glasnost si Perestroika.