Hinduismul, poate in masura mai mare decat orice alta religie, reprezinta o colectie de mai multe credinte religioase. Conceptele spirituale ale triburilor ariene nomade ce au invadat continentul indian, s-au amestecat cu dogmele ce prevalau in Valea Indusului, formand o religie unica, in sensul ca, spre deosebire de altele, nu are un intemeietor singular, bazandu-se in schimb pe o confederatie de zeitati locale.
Hinduismul a aparut pe parcursul mileniului al doilea precrestin, in jurul anului 1500 i.Hr., fiind fondat de casta brahmanilor, formata din preoti. Potrivit credintei hinduse, casta reprezinta un atribut innascut, fara de care un om nu-si poate gasi locul in societate si nu se poate casatori. Chiar si in prezent, brahmanii sunt singurii hindusi care au dreptul de a citi din Vede imnurile, versetele, incantatiile si tratatele ce dateaza din perioada invaziilor ariene si care sunt fundamentul invataturilor hinduse. Upanisadele, lucrari elaborate pe baza Vedelor, reprezentau un compediu de speculatii metafizice si filozofice puse in circulatie in jurul anului 900 i.Hr.
Aceste texte contin instructiuni asupra modului de viata al unui adept al hinduismului. Potrivit textelor Vedice, destinul unui hindus este determinat de toate actiunile sale si de consecintele acestora de-a lungul fazelor succesive ale existentei. Destinul sau este numit Karma. O viata corecta in prezent constituie garantia unei existente mai bune mai tarziu. O viata vicioasa in prezent va avea drept consecinte reincarnarea intr-un animal inferior. Acest ciclu continuu al nasterii si mortii este incheiat doar atunci cand sufletul atinge o stare de perfectiune, printr-o viata ideala ce calareste animalul respectiv. Uciderea vacilor si a paunilor este strict interzisa de catre hindusii credinciosi. Aceasta religie a fost modificata in ultimul secol prin adoptarea unor elemente crestine. In prezent numarul adeptilor hinduismului este estimat la peste 450 de mil.