Nikos Kazantzakis este un autor grec care a scris de-a lungul vietii sale poeme, romane, eseuri, si carti de calatorii. Probabil cel mai important si cel mai tradus scriitor grec al secolului XX. A devenit cunoscut in 1964 cand a fost lansat filmul Zorba grecul, bazat pe romanul cu acelasi nume scris de acesta.
Aflat vesnic in conflict cu autoritatile din Grecia pentru opiniile sale indraznete (asemenea bunului prietenului sau Panait Istrati, era atasat ideilor de stanga), desi a indeplinit o vreme si functii publice, a gasit mai multa audienta in strainatate decat in propria patrie, fiind nominalizat de cateva ori la Premiul Nobel.
Se naste la Heraklion, in insula Creta, Nikos, primul din cei patru copii ai familiei Kazantzakis. Tatal, Mihalis (1856-1932), originar dintr-un sat din imprejurimile Iraklionului, se indeletnicea cu negotul de produse agricole.
Rascoala cretana impotriva stapanirii turcesti determina familia Kazantzakis sa se refugieze, pentru doi ani, intre 1897-1899, in insula Naxos din Marea Egee. Tanarul Nikos urmeaza, timp de doi ani, cursurile colegiului francez din insula, condus de calugari franciscani. Invata franceza si italiana si se familiarizeaza, prin intermediul lecturilor, cu civilizatia occidentala. Revenit in insula natala, isi continua studiile la gimnaziul din Iraklion. Mai tarziu, studiaza Dreptul la Atena.
In 1906 isi face debutul in lumea literelor cu eseul „Boala veacului", aparut in revista Pinakothiki, sub pseudonimul Karma Nirvami. Sub acelasi pseudonim publica in acest an si primul volum: „Sarpe si crin", o nuvela de mari dimensiuni (95 de pagini), cu influente din D'Annunzio. Pe parcursul anului 1907, semneaza, sub pseudonimul Akritas, cronici in cotidianul atenian Akropolis. Din cauza situatiei materiale, vesnic precare, a fost nevoit sa-si castige, ca si alti scriitori contemporani (Grigorios Xenopoulos, Kostis Palamas), existenta prin scris. A colaborat de-a lungul anilor la numeroase publicatii ale vremii, rezultatul fiind o opera imensa, adunata in parte in volumele de impresii de calatorie, in parte ramasa inca in paginile ziarelor. Piesa „Se crapa de ziua", premiata la un concurs dramatic, este pusa in scena la teatrul Athineon din capitala. Autor al unei impresionante opere dramatice - a scris, in versuri si in proza ritmata, tragedii cu subiecte antice, de inspiratie bizantina si cu tematica diversa -, Kazantzakis va ramane in istoria dramaturgiei, dar nu si a teatrului, prin valoarea strict literara a pieselor, compuse mai mult pentru a fi citite decat jucate (fapt confirmat de esecul inregistrat de spectacolele cu piesele sale). La 1 octombrie 1907 soseste la Paris, unde se dedica, pana in 1909, studiilor de specializare in Drept. La College de France urmareste cursurile tinute de Henri Bergson, a carui conceptie filozofica ii va marca profund opera si viata.
In perioada martie-aprilie a anului 1909 va face prima calatorie in Italia unde va reveni in numeroase randuri. In 1910 se va stabili la Atena, unde publica tragedia „Mesterul", prelucrare a unei legende populare in care influente din Nietzsche se impletesc cu trairi personale. Premiata la un concurs dramatic, piesa va fi pusa in scena in 1916. Mijloacele de existenta si le asigura traducand pentru editura ateniana Fexi carti de filozofie si stiinta. Un an mai tarziu, in 1911, se casatoreste, la Iraklion, cu Galatia Alexiou. Poeta, prozatoare, dramaturg, Galatia Kazantzakis (1881-1962) va ocupa un loc de seama in viata literara elena. Casatoria, timp de 16 ani, a celor doi oameni de litere, intelectuali cu firi si caractere opuse, va reprezenta pentru Kazantzakis, una dintre cele mai framantate perioade din viata sa. In 1926, casatoria va esua intr-un divort. In romanul „Oameni si supraoameni" (1957), capodopera sa, Galatia va zugravi calvarul convietuirii cu Nikos.
Inscris ca voluntar in armata in timpul Razboaielor Balcanice, va servi la biroul special al primului-ministru, Eleftherios Venizalos. Un punct de rascruce din biografia sa il constituie intalnirea cu Anghelos Sikelianos (1884-1851), personalitate de prim-plan a literaturii elene, de care-l va lega o stransa prietenie.
Timp de un an (1916-1917), Nikos, impreuna cu Gheorghios Zorbas, va incerca sa puna pe roate exploatarea unei mine de lignit la Prastova, in sudul Peloponesului. Gheorghios Zorbas (1870-1941), originar din Halkidiki, un om din popor, cu maniere simple, un idealist fara pereche, pe care Kazantzakis l-a cunoscut la Muntele Athos, a reusit sa-l atraga pe scriitorul cretan in aceasta aventura ce va deveni peste trei decenii nucleul cartii „Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas". S-au pastrat cateva scrisori „pline de pitoresc" adresate de Zorbas fostului sau asociat de afaceri.
Pe langa „Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas", a scris si alte romane de referinta, precum: „Hristos rastignit a doua oara", „Raport catre El Greco", „Ultima tentatie a lui Hristos", „Fratricizii".