Despre Kangerlussauq (mai bine nu incerca sa faci cuvantul sa alunece afara pe buze, ii sta mai bine impregnat pe retina) se spune ca ar avea 300 de zile senine pe an, ceea ce nu face decat sa sporeasca promitator sansele de a vedea Luminile Nordice. Se mai spune ca cel mai bun loc de unde sa savurezi Aurora este o sanie cu caini, dar nu te gandi ca te scapa cineva de temperaturile bagate adanc de tot sub limita lui 0.
Acum inchipuie-ti ca aici exista un aeroport, dar nu asta surprinde. Exista un aeroport si o populatie de 500 de suflete a carei comunitate si-a inceput istoria nu mai devreme de 1941, cand Fortele Aeriene Americane au pus la dispozitie un numar insemnat de joburi in aceasta margine de planeta. Totusi, acestui grup restrans de indivizi ii place sa spuna ca aici nu poti fi niciodata singur. De ce? Imagineaza-ti o comunitate redusa care nu traieste tocmai inconjurata de palmieri si plaja cu nisip fin, ci in conditii judecate mai degraba drept vitrege – se naste o oarecare solidaritate.https://www.youtube.com/watch?v=TJcTjsynsew