La alegerile din 19 iulie 1857 din Moldova, caimacamul Nicolae Vogoride falsifica listele electorale in favoarea antiunionistilor. Indignat, colonelul Alexandru Ioan Cuza, parcalab de Covurlui, demisioneaza. Ecaterina Vogoride sustrage o parte din corespondenta secreta incriminatoare purtata de sotul ei, iar scrisorile ajung sa fie publicate la Bruxelles. Traduse, apar si in Moldova. Scandalul, devenit international, determina anularea alegerilor masluite. Destinul Principatelor Romane va fi Unirea.
Acest episod confirma ca, mai intotdeauna, istoria obisnuieste sa adopte „intrigi" de roman de aventuri. Evenimentele din epoca Unirii Principatelor Romane, tensionate si alambicate politic, sunt analizate de o echipa de istorici formata din acad. Ioan - Aurel Pop, presedintele Academiei Romane, acad. Alexandru Zub, Lucian Boia, Irina Boulin - Ghica - responsabil cu strategia la Ministerul Culturii din Franta, Georgeta Penelea Filitti, Radu Portocala, Sorin Iftimi, Ion Bulei, Sorin Liviu Damean, Gheorghe Cliveti.
Pasoptistii au exprimat dezideratul unirii romanilor intr-o singura tara in programul revolutionar de la 1848. In deceniul urmator, s-au axat pe dobandirea sprijinului international pentru Unirea Principatelor. Dupa Razboiul Crimeei, in Congresul de la Paris din februarie - martie 1856, s-a hotarat consultarea moldovenilor si muntenilor in legatura cu dorinta unirii intr-un singur stat. In toamna lui 1857, acestia si-au exprimat dorinta de unire prin adunarile ad-hoc. Prin Conventia de la Paris, se hotara, in 1858, realizarea unirii celor doua Principate, dar cu doi Domni pamanteni, doua Capitale si doua Adunari Legislative. Prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, si la Iasi, si la Bucuresti, romanii au speculat cu inteligenta o lacuna a textului Conventiei de la Paris si au pus Marile Puteri in fata faptului implinit.
Realizatorii seriei de documentare Unirile Romanilor au filmat „memoria" locurilor unde ni s-a infaptuit istoria: de la Parisul si Istanbulul infruntarilor diplomatice, la Iasiul si Bucurestiul unde natiunea a decis, de la Ruginoasa lui Cuza, la Focsaniul din care Milcovul a „disparut".