Eduard al VII-lea (n. Albert Edward, la 9 noiembrie 1841 - 6 mai 1910) a fost rege al Regatului Unit si al dominioanelor britanice si imparat al Indiei de la 22 ianuarie 1901, pana la moartea sa, la 6 mai 1910. El a fost primul monarh britanic din Casa de Saxa-Coburg-Gotha, care a fost redenumita in Casa de Windsor de fiul sau, George V.
Eduard s-a nascut la 9 noiembrie 1841 la ora 10:48 la Palatul Buckingham.[1] Mama lui a fost Regina Victoria, singura fiica a printului Edward Augustus, Duce de Kent si nepoata a regelui George al III-lea. Tatal lui a fost printul Albert de Saxa-Coburg-Gotha verisor si sot al reginei Victoria. In familie, pe tot parcursul vietii sale a fost cunoscut sub numele Bertie.[2]
Fiind cel mai mare fiu al unui suveran britanic a primit in mod automat la nastere titlurile de Duce de Cornwall si Duce de Rothesay. Ca fiu al printului Albert el a primit, de asemenea, titlurile de Print de Saxa-Coburg-Gotha si Duce de Saxonia. Regina Victoria si-a numit fiul Print de Wales si Conte de Chester la 8 decembrie 1841. A fost numit Conte de Dublin la 17 ianuarie 1850, Cavaler Garter la 9 noiembrie 1858 si Cavaler Thistle la 24 mai 1867.[3] In 1863, el a renuntat la drepturile sale de succesiune la Ducatul de Saxa-Coburg-Gotha in favoarea fratelui sau mai mic, Printul Alfred.
In 1861 si-a inceput studiile la Trinity College, Cambridge. Eduard a sperat sa urmeze o cariera in cadrul Armatei Britanice, dar acest lucru ii era interzis deoarece era mostenitor al tronului. Gradele sale militare au fost onorifice. In septembrie a fost trimis in Germania cu pretextul de a urmari manevre militare, dar, de fapt cu scopul de a se mijloci o intalnire intre el si printesa Alexandra a Danemarcei, fiica cea mare a printului Christian al Danemarcei. Regina Victoria si Printul Albert deja decisesera ca Eduard si Alexandra ar trebui sa se casatoreasca. Tinerii s-au intalnit la 24 septembrie sub auspiciile surorii mai mari a lui Eduard, printesa Victoria.
In decembrie 1861 sotul reginei Victoria moare pe neasteptate iar regina se retrage din viata publica. La scurt timp dupa ce decesul Printului Albert, regina a organizat pentru Eduard un amplu turneu in Orientul Mijlociu, cu vizite in Egipt, Ierusalim, Damasc, Beirut si Constantinopol.
Dupa revenirea in Marea Britanie, Eduard si Alexandra s-au casatorit la Capela St George, Windsor la 10 martie 1863. Eduard avea 21 de ai iar Alexandra 18. Eduard va fi ultimul monarh pana in 1981 care se va casatori in timp ce era Print de Wales.
Dupa moartea reginei Victoria la 22 ianuarie 1901, Eduard a devenit rege al Regatului Unit si Imparat al Indiei. A ales sa domneasca sub numele de Eduard al VII-lea in loc de Albert Eduard - numele ales de mama sa pentru el[16]
A donat casa parintilor, Casa Osborne din Isle of Wight statului si a continuat sa locuiasca la Sandringham.[17] Isi permitea sa fie marinimos; finantele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn.
Eduard VII si Alexandra au fost incoronati la Westminster Abbey la 9 august 1902 de arhiepiscopul de Canterbury Frederick Temple in varsta de 80 de ani. Initial, incoronarea lui Eduard a fost programata pentru 26 iunie, insa cu doua zile mai devreme de aceasta data Eduard a fost diagnosticat cu apendicita. Operatia a fost facuta de Sir Frederick Treves intr-o vreme in care rata mortalitatii pentru apendicita era mare.[18] La doua saptamani dupa operatie s-a anuntat ca regele este in afara de orice pericol. Treves a fost rasplatit cu titlul de baronet [19] iar operatia de apendicita a intrat in obisnuinta medicala.
Eduard a renovat palatele regale, a reintrodus ceremoniile traditionale si a creat noi decoratii, cum ar fi "Ordinul de Merit" pentru recunoasterea contributiilor la dezvoltarea artelor si stiintelor.Ca rege, principalele interese ale lui Eduard au fost: domeniul afacerilor externe si chestiunile militare si navale. Vorbind fluent limbile franceza si germana el a facut o serie de vizite in strainatate iar vacanta anuala o facea la Biarritz si Marienbad. Una dintre cele mai importante vizite in strainatate a fost vizita oficiala din Franta in primavara anului 1903 ca oaspete al presedintelui Emile Loubet.
Eduard, in principal prin mama sa si prin socrul sau, s-a inrudit cu aproape toti monarhii europeni si era numit "unchiul Europei"[21] Wilhelm al II-lea al Germaniei, Nicolae al II-lea al Rusiei, Ernest Louis, Mare Duce de Hesse si Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg si Gotha erau nepoti ai lui Eduard; regina Victoria Eugenia a Spaniei, Printesa Mostenitoare Margaret a Suediei, Printesa Mostenitoare Maria a Romaniei, Printesa Mostenitoare Sofia a Greciei si Imparateasa Alexandra Feodorovna a Rusiei erau nepoatele sale; Regele Haakon al VII-lea al Norvegiei era nepotul sau prin alianta; regele George I al Greciei si regele Frederick al VIII-lea al Danemarcei erau cumnatii sai; regele Albert I al Belgiei, regele Carol I al Portugaliei si regele Manuel al II-lea al Portugaliei, tarul Ferdinand al Bulgariei, regina Wilhelmina a Olandei si Printul Ernst August, Duce de Braunschweig-Luneburg, erau verisorii sai. Relatia dificila cu nepotul sau Wilhelm al II-lea al Germaniei a creat tensiuni intre Germania si Marea Britanie.
Sursa:Wikipedia