Simone Weil s-a nascut la Paris in anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa medie. A studiat la Liceul Henri al IV-lea, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Si-a continuat studiile intre anii 1928-1931 la Ecole Normale Superieure, unde a fost remarcata, alaturi de Simone de Beauvoir, ca o femeie de o rara inteligenta. A parcurs un drum intelectual sinuos, fiind initial o infocata activista de stanga -era numita chiar "fecioara rosie" - (a lucrat ca muncitoare la Uzinele Renault, a participat la grevele muncitoresti din 1933), ca, mai tarziu, sa se apropie de mistica crestina, fara a deveni insa o crestina "de drept". Ceea ce a ramas ca o constanta in sufletul ei a fost apropierea fata de cei nenorociti si marginalizati. "Ori de cate ori ma gandesc la crucificarea lui Hristos, savasesc pacatul invidiei“, avea sa scrie mai tarziu in caietele sale filosofice. A murit prematur la varsta de numai 34 ani, in sanatoriul din Ashford, Marea Britanie, unde era tratata de tuberculoza. Moartea sa a marcat mult intelectualitatea timpului sau (Andre Gide, Albert Camus, la noi Nicolae Steinhardt). Albert Camus avea sa afirme ca o noua Europa postbelica va trebui sa tina cont de exigentele gandirii sale. (referinta: McLellan, David (1990). Utopian Pessimist: The Life and Thought of Simone Weil. Poseidon Press.)