Marcel-Valentin-Louis-Eugene-Georges Proust (franceza maʁsɛl pʁust; 10 iulie 1871 – 18 noimebrie 1922) a fost un romancier, eseist si critic francez, cunoscut mai ales datorita romanului In cautarea timpului pierdut (in limba franceza A la recherche du temps perdu), opera monumentala de fictiune a secolului XX, publicata de Gallimard in sapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani. Aceasta colaborare cu Gallimard nu a fost lipsita de peripetii, autorul a propus volumul editurii, care in epoca purta titulatura de Nouveau Revue Francais, dar marele scriitor Andre Gide a respins manuscrisul, astfel incit autorul a publicat prima parte a romanului pe speze proprii la editura Grasset. Ulterior Gaston Gallimard insusi a cumparat drepturile de publicare pentru editura pe care o patrona si care detine si azi copy-right-ul operei proustiene.
Fiul unor burghezi extrem de instariti, Proust s-a nascut in Auteuil (in partea sudica a Parisului, pe atunci un simplu sat din cel de-al XVI-lea arondisment) in casa unchiului sau, fratele mamei sale, exact la doua luni dupa semnarea Tratatului de la Frankfurt ce punea capat Razboiului Franco-Prusac. Nasterea sa s-a produs in contextul social foarte violent al suprimarii Comunei din Paris, si corespundea fazei de consolidare a Celei de a Treia Republici franceze. O mare parte din materialul romanului In cautarea timpului pierdut priveste aceste schimbari, cu precadere declinul aristocratiei si ridicarea burgheziei care s-a produs in Franta exact in aceasta perioada istorica, ce mai este cunoscuta si sub denumirea de fin de siecle.
Tatal lui Proust, Achille Adrien Proust, era un faimos doctor si un epidemiolog, profesor la Facultatea de Medicina, care s-a ocupat de studiul holerei, o boala ce facea ravagii in Europa si Asia. Fiind autorul a 20 de tratate de medicina, epidemiologie si igiena, precum si a unui numar foarte mare de articole medicale, a fost unul dintre modelele lui Proust. Jeanne Clemence Weil, mama lui Proust si fiica unui evreu foarte bogat si cultivat, poseda o cultura extrem de rafinata. Scrisorile pastrate de la ea demonstreaza ca avea un foarte dezvoltat simt al umorului, stapanea de asemenea limba engleza astfel incat sa-i transmita fiului abilitatea si dorinta de a traduce in limba franceza eseurile lui John Ruskin (conform biografului Jacques Yves Tadie).
La varsta de doar 9 ani Proust sufera de primul atac serios de astm, drept pentru care intreaga sa familie il considera un copil bolnavicios. Proust isi petrece vacantele in satul Illiers care a devenit model, alaturi de unele detalii preluate din casa unchiului sau din Autueil, pentru orasul fictiv "Combray", in care au loc majoritatea scenelor din romanul In cautarea timpului pierdut. (Illiers a fost de altfel rebotezat Illiers-Combray cu ocazia sarbatoririi centenarului nasterii lui Proust).
In ciuda sanatatii sale precare, Proust a servit un an (1889-1890) drept soldat in armata franceza, si a stationat la cazarma Coligny din Orleans, timp care i-a oferit o alta locatie pentru romanul sau. Tanarul Proust a fost un diletant si un monden cu trecere in saloanele aristocratice ale vremii, pe masura ce renumele sau de scriitor s-a consolidat. Reputatia sa de snob si de estet l-a impiedicat sa gaseasca un editor pentru primul roman al ciclului "In partea dinspre Swann", printre cei care l-au refuzat numarandu-se si Andre Gide.
Proust era foarte apropiat de mama sa, dupa cum stau marturie si raspunsurile sale pe care le-a dat la un chestionar in timpul liceului, chestionar care ii poarta de altfel numele. Pentru a mai scapa de insistentele tatalui sau care-i recomanda sa lucreze, Proust a devenit bibliotecar voluntar la Bibliotheque Mazarine in vara anului 1896. Dupa ce si-a luat concediu de odihna, l-a prelungit pana cand a fost dat afara, dupa cativa ani. Nu a avut niciodata un loc de munca stabil si nu parasit niciodata apartamentul parintilor sai (conforma aceluiasi biograf, Tadie).
Viata lui Proust si cercul familiei sale s-au modificat brusc in primii ani ai secolului XX. In februarie 1903 fratele lui Proust, Robert, s-a casatorit si a plecat de acasa. Tatal sau a murit in luna septembrie a aceluiasi an. In final mama sa avea sa moara, spre disperarea totala a fiului ei, in septembrie 1905. Proust a mostenit o suma uriasa, in banii din zilele noastre aproximativ 6 millioane de dolari americani, un venit lunar de 15,000$. Cu toatea astea starea lui de sanatate a continuat sa se deterioreze.
Proust si-a petrecut ultimii trei ani de viata inchis in celebra sa camera cu peretii din dopuri de pluta, si a lucrat zi si noapte la incheierea romanului sau, ramas in ciuda tuturor acestor eforturi, neterminat. A murit in 1922 din cauza unei bronsite capatate in timp ce vizita expozitia pictorului sau olandez preferat, Vermeer si este inmormantat in cimitirul Pere Lachaise din Paris.