Denumirea stiintifica: Veronica beccabunga.
Prezentare. Bobornicul este o erbacee perena, apartinand familiei scrofulariaceelor.
Ca planta medicinala, bobornicul este mai putin cunoscut, desi se gaseste lesne in
flora Romaniei, de la campie pana sub munte. Iubeste umezeala si de aceea va fi
gasit in preajma lacurilor, a apelor curgatoare, pe langa izvoare. Bobornicul dezvolta
un rizom lung, tarator, expus si nu prea consistent, tulpinile aeriene avand intre 10 si
60 cm. Infloreste in mai si iunie, florile fiind albastre, albastru-deschis, semanand,
intrucatva, cu cele de urzica moarta. Fructul de bobornic este o capsula.
Pentru aplicatii medicinale se culeg florile, fructele, tulpinile.
Substante active importante: un ulei volatil si glucozide.
Intrebuintari. Uleiul volatil de bobornic are efecte calmante si expectorante.
Se spune ca extractul de frunze proaspete este un vechi remediu pentru curatirea
sangelui, pentru purificarea sanguina. Potrivit medicinii populare, bobornicul e folosit
in bolile de astm, tuberculoza si boli ale ficatului. Cercetari recente asupra virtutilor
acestei plante arata ca este antiscorbutica si ca poate fi utilizata cu bune rezultate
in durerile de mijloc si de spate, precum si in scrofuloza. Sunt cunoscute si efectele
diuretice ale acestei plante, sucul din bobornic avand, de altfel, insemnate proprietati
depurative. Un fapt deosebit de interesant – extrasul din bobornic, precum si tocatura,
amestecul din aceasta planta (tulpini, frunze, flori) pot fi folosite, sub forma de comprese
si cataplasme, in tratamentul pistruilor. Tot compresele si cataplasmele cu bobornic se
utilizeaza si impotriva hemoroizilor, pecingenilor, ulceratiilor scorbutice.
Babornicul este socotit, inca din vechime, drept leacul natural de purificare a
sangelui si chiar a ficatului