Din aceeasi categorie
|
Drumul Yungas-Bolivia 1.480 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Manastirea Huasan 609 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fluviul Rin 2.305 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Hunza ramane un mister neelucidat pana in prezent!!! 74 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Bucurestiului 998 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Comunitatea Hunza 975 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Modele de Succes: Cei care sustin business-ul - 382 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tower Bridge 980 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Kabbalah - Arta de a trai - conf. dr. Felicia Waldman 365 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lev Tolstoi,unul dintre cei mai mari romancieri ai lumii 1.034 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Trecatoarea Dyatlov
| Adaugat de Cozana | 19.12.2018 |  Adauga
la favorite |
536 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCeea ce sa intamplat in Trecatoarea Dyatlov in urma cu 56 de ani este un mister ce a prins amploare intrucat dovezile reale culese de anchetatori s-au amestecat cu scenarii si speculatii.
Pe data de 25 ianuarie 1959, un instructor de ski, trei ingineri si sapte studenti de la Universitatea politehnica Ural, din Sverdlovsk, au plecat intr-o calatorie langa Muntele Otorten.
Echipa era alcatuita atat din barbati cat si femei si a avut ca rol pregatirea echipajului pentru o expeditie mult mai dificila in zona Artica.
Liderul grupului, Dyatlov spusese ca echipa ar trebui sa se intoarca pe 12 februarie adica in 3 saptamani, insa a mentionat si ca era posibil sa intarzie mai mult decat era de asteptat.
Unul dintre excursionisti Yuri Yudin, s-a imbolnavit chiar inainte ca echipa sa ajunga pe varf si a ramas in urma, intr-un sat. Pe data de 20 februarie din moment ce nu se mai stia nimic despre echipa,si pentru ca deja intarziasera cu 8 zile fata de data la care trebuiau sa revina, parintii si prietenii excursionistilor au alertat autoritatile. Atat autoritattile locale cat si localnici si jurnalisti au plecat in cautarea lor.
Pe data de 26 februarie in Trecatoarea Dyatlov s-a gasit locul unde au campat excursionistii pe panta unui munte de langa Ortoten. Zona in care au campat apartine tribului Mansi si este denumita de localnici Mkholat Syakhl, care s-ar traduce ca „muntele mortilor".In unul din corturi s-a gasit aparatul de fotografiat cu care s-au efectuat pozele de mai sus.Dupa ce s-a developat rola de film anchetatorii au observat ca ultima fotografie a fost facuta pe data de 2 februarie chiar in locul unde au campat.
Pe data de 2 februarie in acea zona au fost -30°C . Decizia lor de a campa pe panta muntelui nu prea are sens intrucat locul lor de campare se afla la un kilometru si jumatate de o padure, unde ar fi putut sa se adaposteasca in conditii mai sigure la temperaturi atat de joase.
Achetatorii oficiali ai cazului au notat ca panza corturilor parea a fi fost taiata din interior si au gasit urmele de pasi a opt sau noua oameni care parasisera corturile si se indreptasera spre panta, in directia padurii. Potrivit investigatorilor, grupul a plecat fara bocanci sau echipament, iar urmele de pasi sugerau ca mersesera fie desculti, fie in sosete. Cu alte cuvinte, si-au sfasiat corturile si au alergat in graba prin zapada inalta pana la brau, desi nu s-au gasit dovezi ca ar fi fost in preajma alti oameni sau ca cineva din grup avea intentii rele.
Primele doua corpuri au fost gasite la marginea padurii, sub un pin gigant. Padurea era la un kilometru jumatate departare; investigatorii au scris ca dupa o treime din drum, urmele de pasi au disparut, desi e posibil sa fi fost din cauza vremii. Cele doua corpuri gasite purtau doar lenjerie de corp si erau desculte. Potrivit rapoartelor, ramurile copacului in chestiune erau rupte, ceea ce sugera ca cineva incercase sa se catere in el. Chiar langa copac erau si urmele unei vetre de foc.
Intre tabara si copac au mai fost gasite trei corpuri, printre care si cel al lui Dyatlov. Zaceau in pozitii care sugerau ca respectivii se intorceau inapoi spre tabara. Unul dintre ele, cel al lui Rustem Slobodin, avea craniul fracturat, desi doctorii au sustinut ca nu era o fractura fatala
Investigatia oficialitatilor ruse s-a inchis dupa ce doctorii au hotarat ca cei cinci murisera in urma hipotermiei.
Au mai trecut doua luni pana cand celelalte patru corpuri au fost gasite ingropate in zapada pe o panta la cateva sute de metri de pinul inalt. Lasand la o parte comportamentul inexplicabil al celorlalti cinci membri ai grupului, cea mai groaznica a fost descoperirea ultimelor patru cadavre. Toti cei patru suferisera morti traumatice, desi nu existau urme de traume externe. Nicolas Thibeaux-Brignollel avea craniul fracturat. Alexander Zolotariov avea coastele sfaramate. Ludmila Dubinina avea si ea coastele sfaramate si ii disparuse limba din gura.
E posibil ca grupul sa fi cautat ajutor, desi se afla in mijlocul pustietatii, la temperaturi sub zero grade, inainte sa cada in prapastie. Dar asta nu explica faptul ca Dubininei ii lipsea limba. Si desi unii au sustinut in perioada aceea ca grupul a fost atacat de indigeni din tribul Mansi, criminalistii au spus ca traumele gasite fusesera provocate de ceva ce depasea forta umana, mai ales ca nici nu existau urme de traume externe.
Boris Vozrozhdenny, unul dintre doctorii care au examinat cadavrele a afirmat ca loviturile erau similare cu cele din accidentele de masina.
Devine si mai ciudat de atat. Ultimii patru erau mai bine imbracati decat ceilalti cinci si se pare ca au luat hainele mortilor si au continuat calatoria fara tinta. Zolotariov, de exemplu, a fost gasit imbracat cu haina si caciula Dubininei, iar ea avea infasurat in jurul piciorului un crac din pantalonii de lana pe care ii purta unul dintre cei doi gasiti la radacina pinului. Pe deasupra, hainele gasite asupra ultimului grup au fost testate si s-a descoperit ca erau radioactive.
Radioactivitatea hainelor este un mister in acest caz, la fel si modul in care a fost tratata investigatia de catre autoritatile ruse. Documentele care aveau legatura cu cazul au fost sigilate dupa inchiderea cazului si n-au mai fost deschise pana la mijlocul anilor 1990.
Seful investigatiilor in cazul Trecatoarea Dyatlov a fost Lev Ivanov. In urma unor interviuri dupa 1990 acesta a declarat ca el a fost cel care a observat primul radioactivitatea corpurilor si a echipamentului si a spus ca aparatul Geiger care masoara radiatiile si pe care il avea la el a luat-o razna in zona unde era instalata tabara. A mai spus si ca oficialii sovietici i-au cerut in perioada aceea sa inchida cazul cu forta, desi existau rapoarte care confirmau aparitia unor „sfere zburatoare luminoase" in zona in lunile februarie si martie 1959.
„Si atunci, si acum, sunt de parere ca acele sfere zburatoare luminoase au legatura directa cu moartea membrilor grupului," a spus Ivanov ziarului intr-un interviu acordat ziarului kazah Leninsky Put
Un alt grup de studenti care a campat la 50 de kilometri de celalalt grup a raportat aceleasi aparitii in aceeasi perioada. Unul dintre ei a declarat ca a vazut „un corp de forma circulara care zbura deasupra satului dinspre sud-vest spre nord-est. Discul stralucitor era de marimea unei luni pline si era inconjurat de o aura albastruie. Aura stralucea uneori puternic, ca un traznet. Cand corpul a disparut dupa linia orizontului, cerul a ramas luminat in zona aceea timp de mai multe minute."
Ipoteze despre misterul din Trecatorea Dyatlov
Principala teorie, luand in considerare inchiderea cazului cu forta, radioactivitatea si aparitia corpurilor ciudate, este ca grupul a nimerit intr-o zona de teste a armatei sovietice. Dar presupunand ca rapoartele sunt adevarate, nu se stie ce le-a cauzat traumele respective membrilor grupului.
E posibil ca unul dintre membri sa fi vazut vreo lumina ciudata in cer si toata lumea sa se fi speriat si s-o fi luat la fuga, dar nu exista dovezi ca ar fi existat vreo explozie in zona, ceea ce elimina posibilitatea unui test nuclear. Dar chiar si asa, cum se explica fracturile de craniu? Sa zicem ca s-ar fi produs in urma caderii in prapastie, dar totusi Slobodin avea craniul fracturat desi nu era printre cei cazuti si parea sa fie pe drum inapoi spre tabara.
Radioactivitatea e greu de explicat fara sa aduci in discutie extraterestri sau experimente nucleare. „Dezbracarea paradoxala" e un fenomen raportat de cei care sufera de hipotermie, la fel ca si delirul. Cea mai plauzibila explicatie pentru dezastru e ca tabara echipei a fost ingropata de o avalansa, ceea ce ar explica corturile sfasiate si unele traume. Daca echipa a fost ingropata mai multa vreme, e posibil sa se fi instalat hipotermia.
Faptul ca s-au gasit ramasitele unei vetre de foc sugereaza ca unii dintre membrii grupului inca erau in deplinatatea facultatilor mintale, iar psihoza nu se numara printre efectele expunerii acute la radiatii, dar asta nu explica de ce studentii par sa fi fugit sa-si salveze vietile fara echipament. Deci a fost un accident sau o incercare de acoperire?
Singurul care putea sa mai aduca lumina in acest caz, in afara de rezultatele reale ale anchetei efectuate de Rusia, era insusi anchetatorul Lev Ivanov care insa a decedat .
Pe data de 25 ianuarie 1959, un instructor de ski, trei ingineri si sapte studenti de la Universitatea politehnica Ural, din Sverdlovsk, au plecat intr-o calatorie langa Muntele Otorten.
Echipa era alcatuita atat din barbati cat si femei si a avut ca rol pregatirea echipajului pentru o expeditie mult mai dificila in zona Artica.
Liderul grupului, Dyatlov spusese ca echipa ar trebui sa se intoarca pe 12 februarie adica in 3 saptamani, insa a mentionat si ca era posibil sa intarzie mai mult decat era de asteptat.
Unul dintre excursionisti Yuri Yudin, s-a imbolnavit chiar inainte ca echipa sa ajunga pe varf si a ramas in urma, intr-un sat. Pe data de 20 februarie din moment ce nu se mai stia nimic despre echipa,si pentru ca deja intarziasera cu 8 zile fata de data la care trebuiau sa revina, parintii si prietenii excursionistilor au alertat autoritatile. Atat autoritattile locale cat si localnici si jurnalisti au plecat in cautarea lor.
Pe data de 26 februarie in Trecatoarea Dyatlov s-a gasit locul unde au campat excursionistii pe panta unui munte de langa Ortoten. Zona in care au campat apartine tribului Mansi si este denumita de localnici Mkholat Syakhl, care s-ar traduce ca „muntele mortilor".In unul din corturi s-a gasit aparatul de fotografiat cu care s-au efectuat pozele de mai sus.Dupa ce s-a developat rola de film anchetatorii au observat ca ultima fotografie a fost facuta pe data de 2 februarie chiar in locul unde au campat.
Pe data de 2 februarie in acea zona au fost -30°C . Decizia lor de a campa pe panta muntelui nu prea are sens intrucat locul lor de campare se afla la un kilometru si jumatate de o padure, unde ar fi putut sa se adaposteasca in conditii mai sigure la temperaturi atat de joase.
Achetatorii oficiali ai cazului au notat ca panza corturilor parea a fi fost taiata din interior si au gasit urmele de pasi a opt sau noua oameni care parasisera corturile si se indreptasera spre panta, in directia padurii. Potrivit investigatorilor, grupul a plecat fara bocanci sau echipament, iar urmele de pasi sugerau ca mersesera fie desculti, fie in sosete. Cu alte cuvinte, si-au sfasiat corturile si au alergat in graba prin zapada inalta pana la brau, desi nu s-au gasit dovezi ca ar fi fost in preajma alti oameni sau ca cineva din grup avea intentii rele.
Primele doua corpuri au fost gasite la marginea padurii, sub un pin gigant. Padurea era la un kilometru jumatate departare; investigatorii au scris ca dupa o treime din drum, urmele de pasi au disparut, desi e posibil sa fi fost din cauza vremii. Cele doua corpuri gasite purtau doar lenjerie de corp si erau desculte. Potrivit rapoartelor, ramurile copacului in chestiune erau rupte, ceea ce sugera ca cineva incercase sa se catere in el. Chiar langa copac erau si urmele unei vetre de foc.
Intre tabara si copac au mai fost gasite trei corpuri, printre care si cel al lui Dyatlov. Zaceau in pozitii care sugerau ca respectivii se intorceau inapoi spre tabara. Unul dintre ele, cel al lui Rustem Slobodin, avea craniul fracturat, desi doctorii au sustinut ca nu era o fractura fatala
Investigatia oficialitatilor ruse s-a inchis dupa ce doctorii au hotarat ca cei cinci murisera in urma hipotermiei.
Au mai trecut doua luni pana cand celelalte patru corpuri au fost gasite ingropate in zapada pe o panta la cateva sute de metri de pinul inalt. Lasand la o parte comportamentul inexplicabil al celorlalti cinci membri ai grupului, cea mai groaznica a fost descoperirea ultimelor patru cadavre. Toti cei patru suferisera morti traumatice, desi nu existau urme de traume externe. Nicolas Thibeaux-Brignollel avea craniul fracturat. Alexander Zolotariov avea coastele sfaramate. Ludmila Dubinina avea si ea coastele sfaramate si ii disparuse limba din gura.
E posibil ca grupul sa fi cautat ajutor, desi se afla in mijlocul pustietatii, la temperaturi sub zero grade, inainte sa cada in prapastie. Dar asta nu explica faptul ca Dubininei ii lipsea limba. Si desi unii au sustinut in perioada aceea ca grupul a fost atacat de indigeni din tribul Mansi, criminalistii au spus ca traumele gasite fusesera provocate de ceva ce depasea forta umana, mai ales ca nici nu existau urme de traume externe.
Boris Vozrozhdenny, unul dintre doctorii care au examinat cadavrele a afirmat ca loviturile erau similare cu cele din accidentele de masina.
Devine si mai ciudat de atat. Ultimii patru erau mai bine imbracati decat ceilalti cinci si se pare ca au luat hainele mortilor si au continuat calatoria fara tinta. Zolotariov, de exemplu, a fost gasit imbracat cu haina si caciula Dubininei, iar ea avea infasurat in jurul piciorului un crac din pantalonii de lana pe care ii purta unul dintre cei doi gasiti la radacina pinului. Pe deasupra, hainele gasite asupra ultimului grup au fost testate si s-a descoperit ca erau radioactive.
Radioactivitatea hainelor este un mister in acest caz, la fel si modul in care a fost tratata investigatia de catre autoritatile ruse. Documentele care aveau legatura cu cazul au fost sigilate dupa inchiderea cazului si n-au mai fost deschise pana la mijlocul anilor 1990.
Seful investigatiilor in cazul Trecatoarea Dyatlov a fost Lev Ivanov. In urma unor interviuri dupa 1990 acesta a declarat ca el a fost cel care a observat primul radioactivitatea corpurilor si a echipamentului si a spus ca aparatul Geiger care masoara radiatiile si pe care il avea la el a luat-o razna in zona unde era instalata tabara. A mai spus si ca oficialii sovietici i-au cerut in perioada aceea sa inchida cazul cu forta, desi existau rapoarte care confirmau aparitia unor „sfere zburatoare luminoase" in zona in lunile februarie si martie 1959.
„Si atunci, si acum, sunt de parere ca acele sfere zburatoare luminoase au legatura directa cu moartea membrilor grupului," a spus Ivanov ziarului intr-un interviu acordat ziarului kazah Leninsky Put
Un alt grup de studenti care a campat la 50 de kilometri de celalalt grup a raportat aceleasi aparitii in aceeasi perioada. Unul dintre ei a declarat ca a vazut „un corp de forma circulara care zbura deasupra satului dinspre sud-vest spre nord-est. Discul stralucitor era de marimea unei luni pline si era inconjurat de o aura albastruie. Aura stralucea uneori puternic, ca un traznet. Cand corpul a disparut dupa linia orizontului, cerul a ramas luminat in zona aceea timp de mai multe minute."
Ipoteze despre misterul din Trecatorea Dyatlov
Principala teorie, luand in considerare inchiderea cazului cu forta, radioactivitatea si aparitia corpurilor ciudate, este ca grupul a nimerit intr-o zona de teste a armatei sovietice. Dar presupunand ca rapoartele sunt adevarate, nu se stie ce le-a cauzat traumele respective membrilor grupului.
E posibil ca unul dintre membri sa fi vazut vreo lumina ciudata in cer si toata lumea sa se fi speriat si s-o fi luat la fuga, dar nu exista dovezi ca ar fi existat vreo explozie in zona, ceea ce elimina posibilitatea unui test nuclear. Dar chiar si asa, cum se explica fracturile de craniu? Sa zicem ca s-ar fi produs in urma caderii in prapastie, dar totusi Slobodin avea craniul fracturat desi nu era printre cei cazuti si parea sa fie pe drum inapoi spre tabara.
Radioactivitatea e greu de explicat fara sa aduci in discutie extraterestri sau experimente nucleare. „Dezbracarea paradoxala" e un fenomen raportat de cei care sufera de hipotermie, la fel ca si delirul. Cea mai plauzibila explicatie pentru dezastru e ca tabara echipei a fost ingropata de o avalansa, ceea ce ar explica corturile sfasiate si unele traume. Daca echipa a fost ingropata mai multa vreme, e posibil sa se fi instalat hipotermia.
Faptul ca s-au gasit ramasitele unei vetre de foc sugereaza ca unii dintre membrii grupului inca erau in deplinatatea facultatilor mintale, iar psihoza nu se numara printre efectele expunerii acute la radiatii, dar asta nu explica de ce studentii par sa fi fugit sa-si salveze vietile fara echipament. Deci a fost un accident sau o incercare de acoperire?
Singurul care putea sa mai aduca lumina in acest caz, in afara de rezultatele reale ale anchetei efectuate de Rusia, era insusi anchetatorul Lev Ivanov care insa a decedat .
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.