La jumatatea anilor 1930, daca cineva isi permitea sa traverseze pe calea aerului Oceanul Atlantic, avea la dispozitie doua variante – avioane zgomotoase, mici si inghesuite, sau zeppelinele – aeronave silentioase si spatioase, care zburau datorita unor baloane imense umplute cu hidrogen. La vremea respectiva era greu de spus care tehnologie urma sa devina depasita – aeroplanul mai rapid si mai zgomotos sau aeronava lenta, confortabila, mai usoara decat aerul.
Dupa catastrofa aeriana din anul 1937, a fost preferata tehnologia aeroplanului. Uriasa aeronava cu hidrogen nazista, numita Hindenburg, manevra cu incetineala pentru a ancora la Baza Aeriana Lakehurst, in New Jersey. Aceasta era a douazeci si una traversare a Oceanului Atlantic realizata de catre Hindenburg. Dintr-o data, la bord s-a produs o scanteie si, apoi, au izbucnit flacari. Dezastrul a fost filmat de membri ai companiei Newsreel. Hindenburg a explodat in nori imensi de flacari rosii-galbui, prabusindu-se. Peste 30 din cele 97 de persoane aflate la bord au murit. Dezastrul a fost pus pe seama extremei inflamabiiitati a hidrogenului, gaz care umplea cea mai mare parte a zeppelinului.
Reputatia hidrogenului (de gaz extrem de inflamabil) le da batai de cap fabricantilor de masini si in ziua de azi, in timp ce exploreaza posibilitatile de utilizare a acestuia ca alternativa sigura si nepoluanta la combustibilii fosili. Se pare, insa, ca extrema inflamabilitate a hidrogenului este un alt mit modern.
Hindenburg a fost cea mai mare aeronava care a zburat vreodata – mai lunga decat trei terenuri de fotbal (cam 250 m). Era pusa in miscare de patru motoare Mercedes-Benz enorme, cu 16 cilindri si 1.200 de cai putere, care invarteau o elice din lemn, de 6 m. Viteza de croaziera era de 125 km/h (fiind mai rapida decat vasele de linie si decat trenurile) si avea o autonomie de zbor, atunci cand era alimentat la maximum cu combustibil, de circa 16.000 km. Mobilierul era foarte opulent, de un lux aproape decadent – fiecare dintre cele 50 de cabine avea atat un dus cat si o cada, precum si lumina electrica si telefon. Sala clubului avea un pian din aluminiu. Salile publice erau spatioase si decorate in stilul vaselor de croaziera -cu ferestre care puteau fi deschise. Era ceva mai lent decat avioanele vremii, dar era cu mult mai confortabil.
Hindenburg era acoperit cu o vopsea pe baza de pulbere de aluminiu, pentru a scoate mai bine in evidenta giganticele svastici naziste de pe aripile posterioare. Atunci cand zbura pe deasupra oraselor, difuzoarele de la bord emiteau anunturi de propaganda nazista, iar echipajul arunca mii de steaguri pentru scolarii de la sol. Toate acestea nu erau deloc surprinzatoare, tinand cont ca Hindenburg fusese finantat de Ministerul nazist al Propagandei.
a vremea respectiva, guvernul Statelor Unite controla singura sursa importanta de heliu (un gaz mai usor decat aerul, neinflamabil), si a refuzat sa il furnizeze guvernului nazist. Din aceasta cauza, Hindenburg a fost umplut cu hidrogen inflamabil.
In momentul in care Hindenburg se pregatea de acostare la Lakehurst, pe 6 mai 1937, tocmai mocnea o furtuna, iar cantitatea imensa de energie electrostatica din aer a electrizat aeronava. Atunci cand echipajul a aruncat franghiile de ancorare la pamant, electricitatea statica s-a descarcat, provocand scantei la bord.
Hindenburg era acoperit cu o tesatura din bumbac ce fusese impermeabilizata. Pentru aceasta, tesatura a fost imbibata cu acetat de celuloza (care se intampla sa fie extrem de inflamabil) si apoi acoperita cu pulbere de aluminiu (care este folosita, in prezent, ca si combustibil pentru a propulsa navetele spatiale pe orbita). De fapt, pulberea de aluminiu era sub forma de fulgi minusculi, lucru care a favorizat aparitia scanteilor. Era inevitabil ca o atmosfera incarcata electric sa nu aprinda invelisul inflamabil al aeronavei.
Hindenburg a ars cu o torta rosie. Dar hidrogenul arde cu o flacara albastruie, aproape invizibila. In timpul incendiului, cand rezervoarele de hidrogen au fost deschise de flacari, gazul ar fi trebuit sa se ridice imediat in aer, departe de aeronava in flacari – si nu ar fi contribuit, astfel, la incendiul care a urmat. Hidrogenul a fost cu totul nevinovat de dezastru. Dezastrul Hindenburg nu a fost provocat de o explozie a hidrogenului.