Ideea unui print strain pe tronul romanesc a aparut in epoca luptei pentru emanciparea nationala „avand, in primul rand, sensul unei tendinte de consolidare a existentei politice a Principatelor romane". Principele strain avea semnificatia asigurarii unui sprijin extern pentru existenta statelor romanesti, grav amenintate de cele trei imperii vecine: rus, otoman si habsburgic.
Dupa o temeinica argumentare privind necesitatea Unirii celor doua tari romane, la 9/21 octombrie 1857 se explicau motivele care au determinat optiunea in favoarea unui print strain: evitarea geloziilor si rivalitatilor ce s-ar naste in sanul romanilor pentru ocuparea tronului si asigurarea stabilitatii politice, a echilibrului si nepartinirii.
Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I au marcat o etapa de mari progrese in politic, social, economic, demografic, administrativ si cultural. Concomitent cu obtinerea stabilitatii politice, s-au desfasurat, pe mai multe planuri, actiuni de modernizare a tarii. Astfel, in vederea dezvoltarii economiei nationale a fost adoptata moneda nationala — leul, demers inceput de Cuza, si finalizat in 1867. A fost infiintata Monetaria statului in 1870, cand s-au batut primele monede de argint, iar in 1880 a fost infiintata Banca Nationala a Romaniei.
Calea ferata Bucuresti — Giurgiu inceputa in 1865 a fost finalizata in 1869; in 1872 a fost deschisa linia ferata Roman-Galati-Ploiesti-Bucuresti-Pitesti, iar in 1880 linia Ploiesti-Predeal. In 1895 a fost inaugurat podul peste Dunare de la Fetesti-Cernavoda proiectat de inginerul Anghel Saligny, cel mai mare din Europa la acea vreme.
In 1888 s-a votat crearea unei flote fluviale si in 1895 crearea flotei maritime, astfel ca in 1897 exista o linie Braila-Rotterdam deservita de 5 cargouri romanesti de 3.500 tone.
De importanta cruciala pentru mica gospodarie a fost aparitia spontana a bancilor populare in zonele rurale; prima a luat fiinta in 1891, ca in 1902 sa ajunga la 700. Succesul bancilor populare s-a datorat lui Spiru Haret, care in calitate de ministru al Instructiunii publice, le-a promovat, neobosit, prin reteaua de dascali.
Tot in aceasta perioada au fost construite Universitatile din Iasi si Bucuresti, portul Constanta, precum si Atheneul Roman, Castelul Peles, pe langa multe alte cladiri publice si private, capitala Bucuresti meritandu-si pe deplin numele de „micul Paris". (sursa)