Ecocardiografia este tehnica de explorare prin imagerie a activitatii inimii cu ajutorul ultrasunetelor. Ultrasunetele reprezinta vibratii mecanice ale unui mediu elastic cu o frecventa mai mare de 20.000 Hz. Acestea pot fi reprezentate grafic ca unde sinusoide caracterizate prin amplitudine, lungime de unda si frecventa. Ultrasunetele sunt transmise prin transductor care are rolul de a genera si receptiona ultrasunetele, functionand pe baza efectului piezoelectric in sistem pulsatil.
Exista mai multe tipuri de ecocardiografii:
Ecocardiografia transtoracica - Acest examen utilizeaza o sonda ecografica plasata pe torace in fata inimii. Bolile cardiace congenitale pot fi decelate prin ecocardiografie transtoracica. Sunt utilizate diferite planuri de sectiuni, sub diferite incidente.
Ecografia de stres - Metoda neinvaziva de identificare prin ultrasonografie a zonelor miocardului care nu se contracta corespunzator atunci cand un pacient cu boala arterelor coronare depune efort sau primeste medicamente vasodilatatoare (ex. dipiridamol). Aceste zone sunt folosite ca markeri ai obstructiei in arterele coronare.
Examenul Doppler cardiac - Acest tip de ecocardiografie permite studierea miscarilor sangelui intre diferitele cavitati cardiace. El este solicitat atunci cand se banuieste o comunicare anormala intre auricuie sau ventricule, ori o anomalie de functionare a val velor cardiace (ingustarea sau insuficienta valvulara).
Ecocardiografia transesofagiana - Ecocardiografia transesofagiana completeaza ecografia transtoracica in cazul cautarii unui trombus (cheag) intr-un auricul, a unei comunicari interauriculare, a unei anomalii valvulare mitrale (prolaps, vegetatii de endocardita) sau a unei anomalii a aortei toracice (anevrism, trombus, disectie). Ea furnizeaza imagini mai precise ale auriculelor, ale septului interauricular si ale valvulei mitrale.