Din aceeasi categorie
|
Amantele oficiale ale Regelui Ludovic al XIV-lea 451 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Vietile curtezanelor - Agnes Sorel 1.813 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles - Camerele secrete ale Regilor 1.201 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Soarta tragica a printeselor Rusiei 1.576 vizite - 0 comentarii adaugat de oana |
||||||||||||||||||
|
Vietile curtezanelor -Madame de Pompadour 1.219 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Isola de Loretto, Italia 1.317 vizite - 0 comentarii adaugat de odette |
||||||||||||||||||
|
Comorile Palatului Versailles 2.615 vizite - 0 comentarii adaugat de ceas |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles: Visul lui Ludovic al XIV-lea 4.025 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
|
Cresterea si decaderea Palatului Versailles (partea 1) 2.761 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles: Visul unui Rege / Palatul placerilor 2.488 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Vietile curtezanelor-Accesiunea doamnei de Maintenon
| Adaugat de Cozana | 22.03.2017 |  Adauga
la favorite |
990 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteFrancoise d'Aubigne s-a nascut in 27 noiembrie 1635, in inchisoarea Niort, unde tatal ei, Constant d'Aubigne, era inchis. Constant d'Aubigne era fiul celebrului poet si prieten a lui Henric al IV-lea, Agrippa d'Aubigne. Constant in 1618 a renegat religia protestanta ,in 1619 si-a asasinat[1] prima sotie, iar putin timp mai tarziu a cheltuit toata zestrea celei de a doua sotii. Datorita legaturilor de afaceri cu englezii, a fost suspectat de spionaj si inchis. Primele luni de viata Francoise le petrece la matusa sa protestanta, madame de la Villette, la castelul Mursay. In 1636 tatal lui Francoise a fost eliberat din inchisoare si a mers cu familia sa in insula Martinica, unde a murit in saracie in 1645. Anii petrecuti in Martinica vor ramane adanc intipariti in memoria lui Francoise, iar mai tarziu vor influenta cei doi soti:poetul Scaron si regele Ludovic al XIV-lea, care in 1674 va decide intensificarea culturii trestiei de zahar in Martinica si Santo Domingo. Datorita sederii in Martinica va fii supranumita Belle Indiene(frumoasa din India), la intoarcerea sa in Franta. Vaduva lui a revenit in Franta, unde Francoise si cei doi frati sunt luati de cumnata sa, madame de la Villette, care avea mijloace financiare pentru a le putea asigura o buna ingrijire copiilor. Acolo, Francoise traieste cativa ani in liniste, pana nu-si aminteste de ea nasa ei, madame de Neuillant. Aceasta la inceput o ia ca servitoare, apoi vazand dificultatea de a o readuce la catolicism, o duce impotriva vointei ei, la manastirea Ursulinelor, intai la Niort, apoi la Paris. La manastire datorita afectiunii unei calugarite, tanara renunta la credinta protestanta, conditie necesara pentru a o insotii pe madame Neuillart in saloanele Parisului. La una dintre aceste reuniuni mondene, ea il cunoaste pe cavalerul de Mere, care se ofera sa se ocupe de educatia ei.
Patru ani dupa intoarcerea in Franta, Francoise se casatoreste cu scriitorul Paul Scarron, cu douazecisicinci de ani mai in varsta, pe jumatate paralizat din cauza artritei. Frumoasa si inteleapta, dar fara un ban, avea saisprezece ani. El s-a oferit sa o ia de sotie sau sa-i ofere dota necesara intrarii la manastire. Se spune ca ea ar fi spus: mai bine ma casatoresc cu el decat sa ajung in manastire. Se casatoresc in 4 aprilie 1652, iar casatoria dureaza opt ani. Cultivat, prieten cu numerosi artisti, salonul sau era frecventat de cele mai prestigioase nume ale Parisului: maresalul d'Albret, marchizul de Villarceaux, abatele de Choisy. Ea ii va cunoaste pe Jean Racine, Madame de Sevigne si pe Madame de Montespan, viitoarea favorita a lui Ludovic al XIV-lea, din 1667-1679,dandu-i sapte fii. In 1660, la decesului lui Scarron, avea douazecisicinci de ani, o vasta cultura, dar era din nou saraca. In timpul casatoriei sale invata-se arta de a se face placuta in cadrul relatiilor suspuse, astfel Anna de Austria, solicitata de prieteni comuni, i-a acordat o mica pensie de 2000 de livre vaduvei. Dupa moartea reginei, madame de Montespan, chiar daca nu era inca favorita regelui, intervine pe langa Ludovic XIV-lea, iar pensia nu-i este suspendata. Madame Scarron se pregateste sa paraseasca Parisul pentru Lisabona ca doamna de onoare a noii regine a Portugaliei, Marie-Francoise de Nemours. Inainte de plecare ea o intalneste pe Madame de Montespan, care era deja metresa regelui Ludovic XIV. Madame de Montespan o retine la Paris.
Madame de Montespan se gandeste sa o faca guvernanta copiilor sai datorita calitatilor acesteia: era amuzanta, discreta si mai ales pentru ca Francoise stia ca servindu-l pe rege, nu avea decat de castigat. In 1669, cand Madame de Montespan, a nascut primul copil al regelui Ludovic, ea i-a incredintat copilul lui Francoise care se instaleaza in apropierea Parisului, la Vaugirard, unde il va intalni pentru prima data pe rege, care venise sa-si vada copiii. Aici regele, care isi iubea mult copiii, observa afectiunea materna a vaduvei pentru copii; mai tarziu, la moartea unuia dintre copii remarca durerea si lacrimile ei si a spus: Ce bine stie ea sa iubeasca, trebuie sa fie o placere sa fi iubit de ea. In 1673 dupa ce primii doi copii sunt recunoscuti de rege (numele mamei ramane in mod oficial necunoscut), ea se muta la Versailles. In 27 decembrie 1674 cumpara cu 150000 de livre, castelul si titlul de Maintenon, unde uneori vor veni si copiii regelui. In timp ce se indeparta de amanta oficiala, regele se lasa fermecat de guvernanta dulce si disponibila, pe cand cealalta era colerica si egoista.
Daca ne luam dupa jurnalul regelui, relatia lor a inceput in 1675:"...il y a quelques jours un gentilhomme de gris vetu, peut-etre un prince errant incognito, entreprit durant la nuit une nimphe egaree dans le parc de Saint Germain. Il savoi le nom de cette nymphe, qu'elle etait belle, bonne, pleine d'esprit mais sage. La nymphe cependant se laissa faire et ne lui refusa aucune faveur. Cette nymphe ressemblait a s'y meprendre a M. Sc.; e je crois deviner qui etoit le prince vetu de gris. Ce prince est comme moi, il deteste les femmes legeres, il honnit les prudes, il aime les sages". ("...acum cateva zile un gentilom imbracat in gri, poate un print in icognito, intalneste in noapte o nimfa care se ratacise in parcul din Saint-Germain. El cunostea numele nimfei, si stia ca e frumoasa, buna, plina de spirit, dar inteleapta. Si totusi nimfa l-a lasat sa faca, nu-i refuza nici o favoare. Aceasta se asemana in mod surprinzator cu madame Sc.; si eu cred ca stiu cine era printul imbracat in gri. Acest print e unul ca mine, detesta femeile usoare, gandeste rau de cele care se prefac modeste, iubeste femeile intelepte"). In acelasi an regele o face marchiza de Montespan, lasand in urma numele batranului sot Scarron. In 1680, regele a numit-o pe Madame de Maintenon doamna de onoare pentru nora sa, Delfina. Madame de Maintenon a avut o influenta buna asupra regelui, iar Maria-Tereza, care dupa ce suportase atatia ani rautatile lui Madame de Montespan, a declarat in mod deschis ca nu a fost niciodata tratata atat de bine.
Incet incet Madame de Montespan cade in dizgratie, compromisa si de afacerea otravurilor si paraseste curtea. Regina Maria Tereza moare in 30 iulie 1683. In noaptea dintre 9 si 10 octombrie 1683, printr-o ceremonie secreta madame de Maintenon devine sotia morganatica a lui Ludovic al XIV-lea. Ludovic avea 45 de ani, iar madame de Maintenon 48. Au fost casatoriti cu o ceremonie privata de Francois de Harlay de Champvallon, arhiepiscopul Parisului, se crede ca in prezenta duhovnicului regelui Pere de la Chaise, marchizului de Montchevreuil, Chevalier de Forbin si Alexandre Bontemps. Avand in vedere diferentele de statut social nu se putea casatorii cu regele in mod deschis si deveni regina. Chiar daca casatoria a fost secreta, la curte zvonurile circula:regele petrece o mare parte din timpul sau in apartamentele ei. Ezechiel Spanheim, ambasadorul Brandemburgului scria:"..aceasta relatie (intre rege si marchiza), care pentru mult timp a fost atribuita exclusiv stimei regelui pentru spiritul placut si caracterul doamnei, s-a revelat intr-un sfarsit atat de mare si particulara incat se zvoneste ca s-ar fi casatorit in secret (...). Aceasta idee luata initial drept o barfa de curte, destinata a ridiculiza atasamentul special al regelui, a inceput sa para adevarata multora, chiar daca nimeni nu indrazneste sa vorbeasca in mod deschis...Doamna, la inceput a reusit sa cucereasca prietenia si confidenta Majestatii sale, pentru ca mai tarziu sa-l conduca sa faca din ea nu doar confidenta sa (daca barfele sunt adevarate) ci chiar sotia sa legitima".
I-a fost atribuita o influenta considerabila asupra regelui. S-a spus ca datorita ei a fost revocat Edictul de la Nantes in 1685, care provocand exodul masiv al protestantilor si al capitalurilor lor, a dus la ruina finantelor si economiei franceze si la izbucnirea razboiului succesiunii spaniole din 1701. Chiar daca a fost invinuita ca a fost cauza tuturor relelor si datorita ei la curtea franceza a fost instaurata o clima austera si severa, istoricii se intreaba care a fost rolul sau efectiv si cata influenta a avut in afacerile politice. In amintirea problemelor financiare din tinerete a fondat in 1686, la Saint-Cyr, un sat la 5 kilometri de Versailles, La maison royal de Saint-Louis, (devenit mai tarziu Saint-Cyr-l'Ecole), un colegiu unde tinerele nobile si sarace erau educate. Ea a elaborat regulile institutiei, si s-a ocupat personal de fiecare detaliu. A fost considerata o profesoara innascuta, fiind prietenoasa si materna cu pupilele ei, printre care s-a numarat si Marie-Adelaide de Savoia. Dupa revolutia franceza, colegiul este transformat pentru o scurta perioada (1790-1793) in scoala pentru fiii ofiterilor, apoi in spital militar pana in 1808, iar mai tarziu este transformata in Scoala militara speciala din Saint-Cyr. Ultimii ani Madame de Maintenon i-a consacrat institutiei create de ea si salvarii sufletelor, in mod special salvarii sufletului regelui. Cu trei zile inainte de moartea regelui, in 1705, s-a retras la Saint-Cyr. Ducele de Orleans, ca regent, a onorat-o cu o pensie de 48000 de livre. La Saint-Cyr ea a continuat sa primeasca vizite pana la moartea sa. Intr-o dimineata ea s-a trezit si a vazut un barbat foarte inalt asezat pe un scaun la picioarele patului. In loc sa fie surprinsa, ea stia cine este, iar cand el a intrebat-o care este boala ei, ea i-a raspuns: batranetea. Ea l-a intrebat de ce a venit sa o vada, iar el i-a raspuns: am venit sa vad ceea ce e vrednic de retinut din Franta. Ea a zambit si o parte din frumusetea apusa i-a revenit in obraji. Barbatul era tarul Petru I al Rusiei, care mai tarziu a spus consilierilor sai ca ea a facut un mare serviciu regelui si natiunii A murit in 15 aprilie 1719 si a fost inmormantata la Saint-Cyr. Batrana, a spus ea singura un genial epitaf al vietii sale: selon la longue experience que j'ai accumulee maintenon que j'ai depasee les 80 printemps j'ai pu constater que la Verite n'existe qu'en Dieu que le reste n'est qu'une question de point de vue - "in lunga experienta pe care am acumulat-o, acum ca am superat 80 de primaveri, am constatat ca adevarul exista doar in dumnezeu si ca restul nu este decat o chestiune de puncte de vedere".
Patru ani dupa intoarcerea in Franta, Francoise se casatoreste cu scriitorul Paul Scarron, cu douazecisicinci de ani mai in varsta, pe jumatate paralizat din cauza artritei. Frumoasa si inteleapta, dar fara un ban, avea saisprezece ani. El s-a oferit sa o ia de sotie sau sa-i ofere dota necesara intrarii la manastire. Se spune ca ea ar fi spus: mai bine ma casatoresc cu el decat sa ajung in manastire. Se casatoresc in 4 aprilie 1652, iar casatoria dureaza opt ani. Cultivat, prieten cu numerosi artisti, salonul sau era frecventat de cele mai prestigioase nume ale Parisului: maresalul d'Albret, marchizul de Villarceaux, abatele de Choisy. Ea ii va cunoaste pe Jean Racine, Madame de Sevigne si pe Madame de Montespan, viitoarea favorita a lui Ludovic al XIV-lea, din 1667-1679,dandu-i sapte fii. In 1660, la decesului lui Scarron, avea douazecisicinci de ani, o vasta cultura, dar era din nou saraca. In timpul casatoriei sale invata-se arta de a se face placuta in cadrul relatiilor suspuse, astfel Anna de Austria, solicitata de prieteni comuni, i-a acordat o mica pensie de 2000 de livre vaduvei. Dupa moartea reginei, madame de Montespan, chiar daca nu era inca favorita regelui, intervine pe langa Ludovic XIV-lea, iar pensia nu-i este suspendata. Madame Scarron se pregateste sa paraseasca Parisul pentru Lisabona ca doamna de onoare a noii regine a Portugaliei, Marie-Francoise de Nemours. Inainte de plecare ea o intalneste pe Madame de Montespan, care era deja metresa regelui Ludovic XIV. Madame de Montespan o retine la Paris.
Madame de Montespan se gandeste sa o faca guvernanta copiilor sai datorita calitatilor acesteia: era amuzanta, discreta si mai ales pentru ca Francoise stia ca servindu-l pe rege, nu avea decat de castigat. In 1669, cand Madame de Montespan, a nascut primul copil al regelui Ludovic, ea i-a incredintat copilul lui Francoise care se instaleaza in apropierea Parisului, la Vaugirard, unde il va intalni pentru prima data pe rege, care venise sa-si vada copiii. Aici regele, care isi iubea mult copiii, observa afectiunea materna a vaduvei pentru copii; mai tarziu, la moartea unuia dintre copii remarca durerea si lacrimile ei si a spus: Ce bine stie ea sa iubeasca, trebuie sa fie o placere sa fi iubit de ea. In 1673 dupa ce primii doi copii sunt recunoscuti de rege (numele mamei ramane in mod oficial necunoscut), ea se muta la Versailles. In 27 decembrie 1674 cumpara cu 150000 de livre, castelul si titlul de Maintenon, unde uneori vor veni si copiii regelui. In timp ce se indeparta de amanta oficiala, regele se lasa fermecat de guvernanta dulce si disponibila, pe cand cealalta era colerica si egoista.
Daca ne luam dupa jurnalul regelui, relatia lor a inceput in 1675:"...il y a quelques jours un gentilhomme de gris vetu, peut-etre un prince errant incognito, entreprit durant la nuit une nimphe egaree dans le parc de Saint Germain. Il savoi le nom de cette nymphe, qu'elle etait belle, bonne, pleine d'esprit mais sage. La nymphe cependant se laissa faire et ne lui refusa aucune faveur. Cette nymphe ressemblait a s'y meprendre a M. Sc.; e je crois deviner qui etoit le prince vetu de gris. Ce prince est comme moi, il deteste les femmes legeres, il honnit les prudes, il aime les sages". ("...acum cateva zile un gentilom imbracat in gri, poate un print in icognito, intalneste in noapte o nimfa care se ratacise in parcul din Saint-Germain. El cunostea numele nimfei, si stia ca e frumoasa, buna, plina de spirit, dar inteleapta. Si totusi nimfa l-a lasat sa faca, nu-i refuza nici o favoare. Aceasta se asemana in mod surprinzator cu madame Sc.; si eu cred ca stiu cine era printul imbracat in gri. Acest print e unul ca mine, detesta femeile usoare, gandeste rau de cele care se prefac modeste, iubeste femeile intelepte"). In acelasi an regele o face marchiza de Montespan, lasand in urma numele batranului sot Scarron. In 1680, regele a numit-o pe Madame de Maintenon doamna de onoare pentru nora sa, Delfina. Madame de Maintenon a avut o influenta buna asupra regelui, iar Maria-Tereza, care dupa ce suportase atatia ani rautatile lui Madame de Montespan, a declarat in mod deschis ca nu a fost niciodata tratata atat de bine.
Incet incet Madame de Montespan cade in dizgratie, compromisa si de afacerea otravurilor si paraseste curtea. Regina Maria Tereza moare in 30 iulie 1683. In noaptea dintre 9 si 10 octombrie 1683, printr-o ceremonie secreta madame de Maintenon devine sotia morganatica a lui Ludovic al XIV-lea. Ludovic avea 45 de ani, iar madame de Maintenon 48. Au fost casatoriti cu o ceremonie privata de Francois de Harlay de Champvallon, arhiepiscopul Parisului, se crede ca in prezenta duhovnicului regelui Pere de la Chaise, marchizului de Montchevreuil, Chevalier de Forbin si Alexandre Bontemps. Avand in vedere diferentele de statut social nu se putea casatorii cu regele in mod deschis si deveni regina. Chiar daca casatoria a fost secreta, la curte zvonurile circula:regele petrece o mare parte din timpul sau in apartamentele ei. Ezechiel Spanheim, ambasadorul Brandemburgului scria:"..aceasta relatie (intre rege si marchiza), care pentru mult timp a fost atribuita exclusiv stimei regelui pentru spiritul placut si caracterul doamnei, s-a revelat intr-un sfarsit atat de mare si particulara incat se zvoneste ca s-ar fi casatorit in secret (...). Aceasta idee luata initial drept o barfa de curte, destinata a ridiculiza atasamentul special al regelui, a inceput sa para adevarata multora, chiar daca nimeni nu indrazneste sa vorbeasca in mod deschis...Doamna, la inceput a reusit sa cucereasca prietenia si confidenta Majestatii sale, pentru ca mai tarziu sa-l conduca sa faca din ea nu doar confidenta sa (daca barfele sunt adevarate) ci chiar sotia sa legitima".
I-a fost atribuita o influenta considerabila asupra regelui. S-a spus ca datorita ei a fost revocat Edictul de la Nantes in 1685, care provocand exodul masiv al protestantilor si al capitalurilor lor, a dus la ruina finantelor si economiei franceze si la izbucnirea razboiului succesiunii spaniole din 1701. Chiar daca a fost invinuita ca a fost cauza tuturor relelor si datorita ei la curtea franceza a fost instaurata o clima austera si severa, istoricii se intreaba care a fost rolul sau efectiv si cata influenta a avut in afacerile politice. In amintirea problemelor financiare din tinerete a fondat in 1686, la Saint-Cyr, un sat la 5 kilometri de Versailles, La maison royal de Saint-Louis, (devenit mai tarziu Saint-Cyr-l'Ecole), un colegiu unde tinerele nobile si sarace erau educate. Ea a elaborat regulile institutiei, si s-a ocupat personal de fiecare detaliu. A fost considerata o profesoara innascuta, fiind prietenoasa si materna cu pupilele ei, printre care s-a numarat si Marie-Adelaide de Savoia. Dupa revolutia franceza, colegiul este transformat pentru o scurta perioada (1790-1793) in scoala pentru fiii ofiterilor, apoi in spital militar pana in 1808, iar mai tarziu este transformata in Scoala militara speciala din Saint-Cyr. Ultimii ani Madame de Maintenon i-a consacrat institutiei create de ea si salvarii sufletelor, in mod special salvarii sufletului regelui. Cu trei zile inainte de moartea regelui, in 1705, s-a retras la Saint-Cyr. Ducele de Orleans, ca regent, a onorat-o cu o pensie de 48000 de livre. La Saint-Cyr ea a continuat sa primeasca vizite pana la moartea sa. Intr-o dimineata ea s-a trezit si a vazut un barbat foarte inalt asezat pe un scaun la picioarele patului. In loc sa fie surprinsa, ea stia cine este, iar cand el a intrebat-o care este boala ei, ea i-a raspuns: batranetea. Ea l-a intrebat de ce a venit sa o vada, iar el i-a raspuns: am venit sa vad ceea ce e vrednic de retinut din Franta. Ea a zambit si o parte din frumusetea apusa i-a revenit in obraji. Barbatul era tarul Petru I al Rusiei, care mai tarziu a spus consilierilor sai ca ea a facut un mare serviciu regelui si natiunii A murit in 15 aprilie 1719 si a fost inmormantata la Saint-Cyr. Batrana, a spus ea singura un genial epitaf al vietii sale: selon la longue experience que j'ai accumulee maintenon que j'ai depasee les 80 printemps j'ai pu constater que la Verite n'existe qu'en Dieu que le reste n'est qu'une question de point de vue - "in lunga experienta pe care am acumulat-o, acum ca am superat 80 de primaveri, am constatat ca adevarul exista doar in dumnezeu si ca restul nu este decat o chestiune de puncte de vedere".
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.