Jeanne Antoinette Poisson s-a nascut la Paris la 29 decembrie 1721 ca fiica a administratorului Francois Poisson (1684-1754) si a sotiei acestuia, Madeleine de La Motte (1699-1745).
Totusi, exista suspiciuni ca tatal ei biologic a fost financiarul bogat Charles Francois Paul Le Normant de Tournehem.Fratele ei mai mic a fost Abel-Francois Poisson de Vandieres, care mai tarziu a devenit marchiz de Marigny.
Jeanne Antoinette a fost inteligenta, frumoasa si rafinata. Si-a petrecut copilaria la Ursuline in Poissy unde a primit o buna educatie.La adolescenta, mama ei i-a adus acasa tutori care au invatat-o sa cante la clavecin, sa danseze, sa cante, sa picteze si sa recite piese intregi.
Mai tarziu ea a sustinut ca, la varsta de noua ani, a fost dusa de mama ei la o ghicitoare care i-a spus ca intr-o zi ea va domni peste inima unui rege.Aparent, mama ei a crezut profetia si a poreclit-o „Reinette" („mica regina").
In 1741, la varsta de 19 ani, Jeanne Antoinette se casatoreste la biserica St. Eustache cu Charles-Guillaume Le Normant d'Etiolles. Primeste ca dar de nunta mosia Etiolles situata la 28 km sud de Paris. Din casatorie va avea doi copii, un baiat care a murit la un an de la nastere, in 1741, si o fiica Alexandrine-Jeanne (poreclita „Fanfan") nascuta la 10 august 1744.[2] Opinia contemporanilor sustinuta de operele de arta ale vremii era ca tanara Mme d'Etiolles era frumoasa, avea gura mica si fata ovala. Si-a creat propriul ei salon la Etiolles unde veneau multi filosofi, printre ei si Voltaire.
Cum Mme d'Etiolles a devenit cunoscuta in societate, regele Ludovic al XV-lea a inceput sa auda de ea. In 1745, un grup de curteni, inclusiv socrul ei, au promovat apropierea de monarh, care era inca in doliu dupa a treia metresa oficiala, ducesa de Chateauroux.
Jeanne Antoinette a fost invitata la un bal mascat la Palatul Versailles in noapte de 25 spre 26 februarie 1745, una dintre multele sarbatori date pentru a celebra casatoria Delfinului Louis de France (1729–65) cu Infanta Maria Teresa a Spaniei (1726–46). In martie era metresa regelui, instalata la Versailles intr-un apartament direct sub al lui. La 7 mai s-a pronuntat separarea ofciala intre ea si sotul ei.
Pentru a fi prezenta la Curte avea nevoie de un titlu. Regele i-a acordat titlul de marchiza de Pompadour la 24 iunie.La 14 septembrie a fost introdusa formal la Curte de verisoara regelui, Printesa de Conti. Rapid ea a stapanit eticheta de la curte. Mama ei a murit in ziua de Craciun a aceluiasi an si nu a trait sa vada realizarea fiica ei de a deveni metresa regala de necontestat.
Marchiza de Pompadour nu a avut niciodata influenta politica directa dar i-a sustinut pe maresalul de Belle-Isle si pe ducele de Choiseul in fata regelui. Din spatele scenei puterea ei era considerabila; acest lucru a fost evidentiat cand o alta metresa a regelui, Marie-Louise O'Murphy, a incercat s-o inlocuiasca in 1754.
In 1755, tanara si putin experimentata O'Murphy s-a casatorit cu nobilul Jacques de Beaufranchet, seigneur d'Ayat care era unchiul viitorului ilustru general Louis Desaix (a luptat in Revolutia franceza sub generalul Napoleon Bonaparte). Fiul lor (1757–1812), Louis Charles Antoine de Beaufranchet, general maior, a fost prezent la executia regelui Ludovic al XVI-lea.[5]
Marchiza a avut multi dusmani printre curtenii regali care au simtit o rusine ca regele s-ar compromite astfel cu un om de rand. Ea a fost foarte sensibila la calomnii nesfarsite numite poissonnades, un joc de cuvinte cu numele ei de familie, Poisson, care inseamna „peste" in limba franceza.
Importanta ei era atat de mare ca in 1755 a fost abordata de catre Anton Wenzel Kaunitz, un proeminent diplomat austriac, cerandu-i sa intervina in negocierile care au condus la Tratatul de la Versailles (1756).[6]
Cu toate ca din 1751 legaturile ei sexuale cu regele au incetat, a continuat sa ramana metresa oficiala a regelui pana la moartea ei (1764), lucru care se datoreaza diplomatiei inteligente de care a dat dovada.
Ea nu va repeta greseala altor amante ale regelui, ca rivala sa fie bruscata si tratata cu dusmanie, ci ea face totul de a-i castiga simpatia. Madame Pompadour reuseste sa realizeze iscusit la curte un net de relatii cu aliati influenti, ea va lega regele nu numai prin relatii sexuale ci si ca prietena, dama de conversatie si sfatuitoare a regelui.
Astfel pentru desavarsirea planurilor ei de a nu pierde contactul cu regele, organizeaza la domicilui ei un teatru burlesc cu artisti apreciati, la inaugurarea teatrului va fi prezentata piesa „Tartuffe" de Moliere. Madame Pompadour mai ales in ultimii ani trebuie sa-si apere cu multa diplomatie pozitia ei la curte, fata de noua amanta a regelui, Anne Coupier de Romanss.
Influenta politica
Marchiza a avut o influenta politica insemnata, mai ales asupra
politicii externe a Frantei si
asupra conducerii militare, ca de exemplu in planificarea strategiilor militare
a fost o sfatuitoare a regelui in razboiul de sapte ani (1756-1763) de a intra in alianta cu Austria contra Angliei si Prusiei si de a continua razboiul dupa infrangerea suferita in fata Prusiei la 5 noiembrie 1757 in „batalia de la RoYbach" lucru care este reprosat ei chiar dupa moarte.
a influentat regele de asemenea in proiectul construirii palatelor Elysee si Petit Trianon, care au costat 36 milioane de franci, sau la acordarea de titluri nobile.
In viata economica
Are un rol insemnat in infiintarea manufacturii „Manufacture royale de porcelaine de Sevres", (1765) care va face concurenta portelanului din Saxonia
A avut un proiect de finantare in Saint-Cyr a unui institut pentru fetele din familiile nobile saracite, in iulie 1756 fiind infiintata o academie militara pentru fiii din familiile nobile care au suferit de pe urma razboiului.