A decedat de curand, la varsta de 98 ani.
Ea a cerut sa fie repartizata sa lucreze in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial in ghetoul din Varsovia ca lacatus, instalator. A avut o puternica motivatie cand a solicitat acest lucru. Stia despre planurile nazistilor de exterminare a evreilor, fiind nemtoaica.
Irena a ascuns copii in cutia sa de scule, pe care o transporta in spatele autovehiculului sau, intr-un sac in care ii ascundea pe copiii mai mari. Era insotita in permanenta de cainele ei care era dresat sa latre cand nemtii controlau masina la iesirea din ghetou, astfel incat sa mascheze zgomotele pe care le-ar fi putut face copiii ascunsi.
A reusit sa salveze in acest mod 2500 de copii.
Pana la urma a fost arestata de nazisti care au torturat-o ingrozitor distrugandu-i bratele si picioarele.
Irena a pastrat numele tuturor copiilor pe care i-a salvat din ghetou in acest mod, intr-un borcan pe care l-a ingropat langa un copac in gradina din spatele casei. Dupa razboi, ea a incercat sa localizeze toti parintii care ar fi putut supravietui, incercand astfel sa ii redea pe copii familiilor lor; din pacate cea mai mare parte dintre acestia fusesera gazati.
Copiii care au fost salvati au fost redati familiilor lor sau au fost adoptati.
Anul trecut Irene a fost propusa pentru premiul Nobel pentru pace, dar nu l-a primit (acesta a fost decernat lui Al Gore pentru filmul "Incalzirea planetei".