Pe 2 aprilie 1917, presedintele american Woodrow Wilson se adresa Congresului, cerandu-i sa declare razboi Germaniei, spunand ca „lumea trebuie sa devina un loc mai sigur pentru democratie". Patru zile mai tarziu, Congresul vota – cu o majoritate zdrobitoare – in favoarea declaratiei de razboi.
Ziarul The New York Times scria ca „Statele Unite au intrat practic in razboi" odata cu discursul lui Wilson. „In fata unui public care l-a aclamat asa cum nu mai fusese aclamat in Capitoliu in viata sa, Presdintele [...] a declarat intrarea intr-un razboi ce nu trebuie sa se sfarseasca pana cand problema dintre autocratie si democratia nu s-a rezolvat."
Iar aceasta era o declaratie ce venea din partea unui presedinte care si-a castigat cel de-al doilea mandat in 1916 apeland la dorinta americanilor de a nu intra in razboi. Principalul slogan al campaniei electorale ale lui Wilson promova ideea ca pana atunci reusise sa tina Statele Unite departe de conflictul european. Insa Wilson nu era dispus sa pastreze neutralitatea Americii daca provocarile Puterilor Centrale deveneau prea periculoase pentru siguranta si interesele nationale. In discursul tinut odata cu nominalizarea sa pentru candidatura Partidului Democrat la presedintie (septembrie 1916), el avertiza Germania ca atacurile submarinelor germane in care mureau cetateni americani nu vor fi tolerate.
Wilson: germanii au inceput „un razboi impotriva omenirii"
In discursul din 2 aprilie, referindu-se la decizia germanilor de a trece la razboiul submarin total, Wilson declara ca „pentru putin timp nu am putut sa cred ca asemenea lucruri pot fi facute de vreun guvern care pana acum a subscris la practicile umane ale natiunilor civilizate. [...] Actualul razboi submarin german impotriva comertului este un razboi impotriva omenirii."
„Cu simtul profund al caracterului solemn si chiar tragic al pasului pe care il fac si al responsabilitatilor serioase pe care le implica, dar supunandu-ma fara ezitare datoriei mele constitutionale, sfatuiesc Congresul sa declare actiunile recente ale Guvernului German Imperial ca fiind nimic mai putin decat razboi impotriva Guvernului si poporului Statelor Unite; sa accepte in mod formal statutul de beligeranta ce a fost astfel fortat asupra sa si sa ia masuri imediate nu doar pentru a aduce tara intr-o mai buna stare de aparare, ci si sa-si exercite toate puterea si sa foloseasca toate resursele pentru a supune Guvernul Imperiului German si a-l face sa incheie pacea."
De la inceputul Primului Razboi Mondial, in vara anului 1914, Statele Unite cautasera sa stea deoparte de problemele Europei. Intr-un discurs tinut in august 1914, Wilson lansa declaratia de neutralitate, spunand ca „Statele Unite trebuie sa fie neutre [...] in aceste vremuri ce vor pune in incercare sufletele oamenilor. Trebuie sa fim impartiali atat in gandire, cat si in actiune, trebuie sa ne infrangem sentimentele si sa limitam orice tranzactie ce poate fi considerata ca favorizand una dintre parti in lupta contra celeilalte."
Decizia americanilor de a intra in razboi a fost influentata si de Telegrama Zimmerman, o nota trimisa de catre Ministrul de Externe german, Arthur Zimmerman, ambasadorului mexican, prin care promitea ajutor Mexicului in revendicarea unor teritorii americane in schimbul sprijinirii germanilor in razboi. Telegrama a fost insa interceptata de britanici si transmisa americanilor la 24 februarie 1917.
Pana atunci, Statele Unite evitasera sa se pregateasca pentru razboi. De aceea, armata sa era relativ mica din punct de vedere numeric si prost echipata pentru razboi. In aceste conditii, Wilson a cerut organizarea si mobilizarea tuturor resurselor materiale necesare si recrutarea a 500.000 de soldati. Primii soldati americani au ajuns in Franta in iunie 1917; pana in primavara lui 1918 Statele Unite adusesera contributii importante eforturilor Antantei, implicarea lor in razboi fiind factorul-cheie care a rupt impasul ce se instalase intre statele beligerante.
Telegrama a fost descifrata de criptografii britanici in ianuarie 1917. Insa englezii nu au transmis textul telegramei americanilor decat spre sfarsitul lunii februarie, si asta din doua motive: pentru a-si proteja propriile servicii de informatii, astfel incat germanii sa nu afle imediat despre interceptarea telegramei, si pentru a astepta momentul oportun, valorificand cresterea sentimentelor antigermane din Statele Unite. In cele din urma, telegrama a fost transmisa Washingtonului pe 24 februarie, iar subiectul a ajuns in presa la 1 martie.