Exista in jur de 3000 de specii de serpi, ce pot fi recunoscuti dupa corpul neobisnuit de lung si de ingust, lipsit de membre. Avand o alcatuire interna foarte diferita de a altor reptile, serpii prezinta o coloana vertebrala foarte lunga, cu multe perechi de vertebre. Cei mai periculosi serpi veninosi apartin familiilor de vipere si cobre.
Alimentatie. Se hraneste cu broaste, soareci, soparle,i nsecte si cu alti serpi. Inghite si animale mai voluminoase decat corpul sau datorita ligamentului elastic, care leaga cele doua jumatati ale mandibulei si a osului patrat. In repaus acesta are pozitie orizontala. Cand sarpele se hraneste, osul are pozitie verticala, marind cavitatea bucala. Dintii curbati spre interior retin prada. Alunecarea hranei prin faringe si esofag se datoreaza elasticitatii acestor organe, secretei de saliva si lipsei sternului. Ochii au ploapele unite, privirea fixa si nu clipesc. Vazul este dezvoltat. Urechile nu au pavilioane. Mirosul este foarte bine dezvoltat. Limba este lunga, bifurcata si serveste la pipait.
Sarpele cu clopotei este o specie de sarpe veninos care traieste in America de Nord, avand o lungime de pana la 2 metri, a carui coada este prevazuta cu solzi cornosi ce produc un zgomot caracteristic. Veninul acestor serpi este foarte bogat in substante care determina coagularea sangelui, avand asadar o actiune hemostatica. Numai Crotalus durissus, unul dintre serpii cei mai periculosi din America de Sud, dispune de un venin care este si neurotoxic, adica nu actioneaza numai asupra sangelui, ci si asupra sistemului nervos, efectul produs fiind similar cu cel al veninului de cobra.
Azi exista mai multe seruri folosite ca antidot impotriva muscaturilor acestor serpi. Pentru om, in functie de cantitatea de venin injectata de crotal, daca nu se recurge la ajutorul serurilor intr-un interval de timp cuprins intre 8 si 24 de ore, muscatura poate fi fatala. Rareori victima moare imediat, dar si mai rar la 2-3 saptamani dupa ce a fost muscata.