Sistemul urinar → totalitatea organelor ce contribuie la producerea si eliminarea urinei.
Procesele catabolice desfasurate la nivel celular dau nastere, pe langa energie, la produsi reziduali: CO2 uree, acid uric, H2O, amoniac etc. Rinichii sunt organe pereche extraordinar de competente si importante pentru o buna functionare a organismului. Rinichiul are rolul de a urmari atent concentratia in sange a foarte multor constituenti. Este principalul partener al ficatului in detoxifierea organismului.
Acestia se elimina partial prin plamani (CO2 si o cantitate de apa) si prin piele (apa si substante minerale). Cea mai mare parte a produsilor reziduali se elimina sub forma deurina, prin rinichi, ceea ce constituie procesul de excretie renala.
Structura
1. Rinichii
Organe glandulare, foarte bine vascularizate, de culoare rosu inchis de forma unei boabe de fasole. Rinichiul este unul din cele mai complexe organe, privit din punct de vedere al structurii anatomice.
El este alcatuit din:
a). invelisul fibros (capsula fibroasa) → membrana subtire, albicioasa, foarte rezistenta.
b). tesutul propriu (parenchimul renal) → constituie structura anatomica esentiala a rinichiului. El este alcatuit dintr-o multitudine de elemente tubulare numite tuburi uriniferi, care se grupeaza in lobuli si apoi in lobi. Parenchimul renal este alcatuit din doua zone, zona medulara la interior si zona corticala la exterior.
c). tesutul conjunctiv interstitial (stroma conjunctiva a organului) → zona de tesut conjunctiv ce se gaseste intre tubii uriniferi ai rinichiului. Este de fapt un tesut de legatura si de sustinere a acestora.
Unitatea morfofunctionala a rinichiului este nefronul. Acestia sunt responsabili pentru filtrarea sangelui si eliminarea produsilor de metabolism. Cei doi rinichi cuprind aproximativ 2.600.000 de nefroni. Un nefron este constituit din corpusculul Malpighi si tubul urinifer.
Localizarea normala a rinichilor este spre partea posterioara a cavitatii abdominale, deasupra mijlocului. Rinichii sunt situati retroperitoneal, in lojele renale. Daca o persoana isi pune mainile in solduri, rinichii sunt localizati chiar deasupra locului unde se afla degetele mari. Unul dintre rinichi este localizat chiar sub ficat, pe partea dreapta a abdomenului, iar celalalt este situat sub splina, pe partea stanga. Marimea normala a rinichilor unui adult este de aproximativ 10 – 13 cm lungime si 5 – 7,5 cm latime.
Marimea aproximativa este aceea a unui „mouse" de calculator. Rinichiul cantareste aproximativ 150 g; greutatea lor reprezinta aproximativ 0,5 % din greutatea corpului.
Rinichiul este vascularizat de artera renala, care provine din aorta abdominala. Ea aduce rinichiului atat sange nutritiv (hraneste structurile rinichiului), cat si sange functional. Vena renala se varsa in vena cava inferioara.
Procesul separarii produsilor de metabolism de fluidele organismului si eliminarea lor, este cunoscuta sub numele de excretie. Sistemul urinar este unul dintre cele care se ocupa de excretie. Acesta elimina o diversitate mare de produsi de metabolism, toxine, medicamente, hormoni, saruri, ioni de hidrogen si apa.
Fiecare rinichi este alcatuit dintr-un milion de unitati de filtrare, numite nefroni, care produc urina.
Dupa ce patrund in rinichi prin hilul renal (partea concava a rinichiului), arterele renale se divid in mai multe artere mici, numite capilare.
Fiecare vas capilar se infasoara in jurul sau de mai multe ori, formand un fel de aglomerare, precum un ghem de lana. O astfel de mini-formatiune constituie glomerul – aici se formeaza urina primara, care este foarte diluata si bogata in substante ce nu trebuie sa se piarda (glucoza, potasiu, aminoacizi etc.). Aceste elemente pretioase vor fi, insa, recuperate de rinichi si repuse in circulatie cu ajutorul unei retele fine de canale care pleaca si se intorc de mai multe ori de la periferia spre centrul rinichiului.
O structura, numita tub contort al nefronului, reabsoarbe apa, sarea si glucoza prezente in urina. Primele deseuri trec intr-un tub in forma de U, care recupereaza apa si sarurile din lichidul filtrat in glomer. Deseurile sunt apoi canalizate si concentrate de un canal colector care se prelungeste in medulara, partea centrala a rinichiului unde se intind structuri albicioase, piramidele lui Malpighi. Canalele si partea inferioara a piramidelor se terminain cavitatea interna a rinichiului. Aceasta este prevazuta cu un tub in forma de palnie, bazinetul, care este legat de ureter. Peretii bazinetului sunt tapetati cu tesut muscular neted, care se contracta, facilitand expulzarea urinei.
Pe parcursul acestei traiectorii de du-te – vino se vor resorbi toate elementele importante de care are nevoie organismul si vor fi eliminate substantele in exces (saruri minerale, uree, apa), dar si cele straine organismului.
Sangele care iese din rinichi este curatat, filtrat de toate toxinele metabolice cum ar fi ureea. Plamani si pielea iau, de asemenea parte la eliminarea substantelor in exces. Dar toxinele, deseurile azotate si reziduurile medicamentelor sunt evacuate exclusiv de rinichi. Aceste organe controleaza si continutul apei, de saruri si de elemente, precum fosfatul sau calciul. Ele expulzeaza in urina elementele in exces si le retrimit in sange pe cele de care organismul are nevoie. Datorita actiunii lor de filtrare si purificare, rinichii participa la echilibrul mediului intern si constituie unul dintre stalpii homeostazei.
Rinichiul si-a indeplinit misiunea si nu-i mai ramane decat sa transporte urina elaborata in tubii colectori, de unde aceasta ajunge in uretere, apoi in vezica urinara, iar de aici urmeaza sa fie eliminata.