Intolerantele alimentare

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

22.02.2016

Adauga la favorite

1.103 vizualizari

Nota film: 5 / 5 (1 vot )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

De fapt, ar putea fi atat de simplu: meste¬cam ceva care ne place, mancarea aluneca in jos pe esofag, ajunge in stomac, par¬curge intestinul - si gaseste calea de iesire. Ar putea fi simplu. Totusi, deseori nu este. Caci in tubul diges¬tiv pot interveni multe perturbari: cateodata enzimele nu lucreaza corespunzator, asa cum se intampla in cazul intolerantei la lactoza, care duce la balonari, diaree si senzatii de greata. Persoanele care sufera de malabsorbtia fructozei au crampe abdominale de fie¬care data cand o consuma. Iar cei ce nu tolereaza his¬tamina sau glutenul sunt obligati sa renunte la anu¬mite alimente.
In prezent, tot mai numerosi pacienti sunt diag¬nosticati cu diverse intolerante, una dintre explicatii fiind si aceea ca simptomele respective sunt mai cunoscute astazi decat erau in urma cu niste ani. Alimentatia moderna joaca si ea un rol in aceasta privinta. Astfel, unele soiuri noi de fructe contin o cantitate mai mare de fructoza, substanta la care, in medie, un adult din trei reactioneaza cu tulburari intestinale. Asemenea neplaceri sunt sacaitoare, insa de regula inofensive, spre deosebire de alergiile ali¬mentare, care se manifesta mai rar, dar sunt mai peri¬culoase. Ele afecteaza patru pana la opt la suta din populatia Europei. Inamicul este reprezentat de aler¬genii ascunsi intr-o serie intreaga de alimente. Ade¬sea, cateva bucatele de arahide sau o urma de ou sunt suficiente pentru a declansa un raspuns din partea sis¬te¬mului imunitar: in acel moment, mucoasele se infla¬meaza, respiratia e impiedicata sa continue normal, iar in situatii extreme, circulatia sangelui intra in co¬laps. Numarul persoanelor alergice a inregistrat si el o crestere in ultimele decenii. Cauzele sunt complexe si inca neelucidate pe deplin. Dar este evident ca si aici, deprinderile alimentare modificate ale omului contemporan sunt macar partial de vina. Ceea ce ne poate ajuta este cunoasterea alergenilor si a terapiilor adecvate.

Intoleranta la lactoza

Cum ia nastere?
Problemele sunt provocate de zaharul din lapte (lactoza), care se gaseste in branza, smantana, frisca si lapte. Pentru a o digera, organismul produce o en¬zima numita lactaza. Aceasta actioneaza in intestinul subtire, descompunand zaharul in componentele sale, asa incat el sa devina digerabil. Pacientii cu acest tip de intoleranta produc prea putina lactaza sau enzima le lipseste cu desavarsire. De aceea, lactoza se de¬pla¬se¬aza odata cu amestecul rezultat din digerarea partia¬la a alimentelor in segmentele intestinale mai pro¬funde, unde bacteriile se arunca asupra ei si o meta¬bolizeaza. In final, aceste procese duc la formarea de hidrogen, dioxid de carbon si acizi grasi cu lant scurt.

In ce constau tulburarile?
Cei afectati se plang de dureri abdominale si balo¬nari. Vinovate sunt bacteriile din intestin, care se hra¬nesc cu lactoza in exces, producand dioxid de carbon. Volumul gazului va fi direct proportional cu cantitatea de lactoza consumata de ele. Printre simptome se nu¬mara si diareea, greturile si senzatia de prea-plin. Desi mai putin tipice, sunt totusi posibile si suferinte ca arsurile la stomac, starea de oboseala si atacurile migrenoase.

Cum se constata?
Prin testul respirator pentru dozarea hidrogenului. Pacientului i se da sa bea o solutie de lactoza dizol¬vata in apa, dupa care medicul masoara concentratia de hidrogen in aerul expirat. Valoarea obtinuta indica gradul de activitate in intestin a bacteriilor ce de¬gradeaza lactoza.

Ce ajuta?
In scopul ameliorarii simptomelor, pacientii sunt nevoiti sa-si reduca pe cat posibil consumul de zahar din lapte. In consecinta, multi dintre ei renunta la lapte, inghetata si frisca sau cumpara din supermar¬keturi produse care nu contin lactoza. Ea se gaseste in cantitate mica in unele tipuri de branza, ca parmeza¬nul si svaiterul, motiv pentru care persoanele cu intoleranta le suporta in general destul de bine. Foarte utile sunt si preparatele cu enzime ce includ in for¬mula lor lactaza - se recomanda a fi administrate inaintea meselor. Atunci cand intoleranta apare ca o consecinta a unei alte afectiuni de baza, de exemplu boala Crohn, medicii o caracterizeaza ca pe o forma secundara. In astfel de cazuri, trebuie tratata mai intai afectiunea principala. Exista sanse ca, ulterior, into¬leranta la lactoza sa dispara de la sine.

Malabsorbtia fructozei

Cum ia nastere?
In intestinul subtire se afla o categorie de proteine speciale, care au rolul de a transporta zaharul din fructele dulci (fructoza) in celulele intestinului. In con¬ditiile existentei unei malabsorbtii a fructozei, aceste proteine fie nu-si mai indeplinesc corect misiu¬nea, fie sunt suprasolicitate. Fructoza merge mai de¬parte in intestinul gros, unde bacteriile o prelucreaza, astfel incat vor rezulta din ea dioxid de carbon, hi¬drogen si acizi grasi cu lant scurt.

In ce constau tulburarile?
Cei afectati simt dureri in abdomen si au zgomote intestinale, sufera de diaree si balonari. Malabsorbtia fructozei poate influenta si psihicul: unii pacienti acuza stari de oboseala dupa mese sau prezinta o anumita instabilitate emotionala. Sinuzita cronica si atacurile de migrena pot semnala de asemenea o intoleranta la fructoza.

Cum se constata?
Metoda curenta este tes¬tul respirator pentru dozarea hidrogenului. Persoana su¬pu¬sa testului bea o anumita cantitate de fructoza dizol¬va¬ta in apa. Apoi, medicul masoara la intervale regu¬late continutul de hidrogen din aerul expirat, iar daca el depaseste o valoare con¬siderata normala, se poate pune diagnosticul de mal¬ab¬sorbtie a fructozei. Va sfa¬tuim sa fiti prudenti cu tes¬tarile pe cont propriu oferite pe internet: ele nu va sunt de folos pentru o diagnosticare sigura.

Ce ajuta?
Cei care nu tolereaza fructoza ar trebui, macar la inceputul terapiei, sa evite alimentele care contin aceas¬ta substanta. Dintre ele fac parte toate felurile de fructe, gemurile, sucurile de fructe si mierea. Fruc¬toza se mai intalneste si in intreaga gama de musli din comert, ca si in alimentele pe a caror eticheta se poate citi: "indulcitor natural", "indulcitor din fructe", "za¬har invertit", "sirop cu fructooligozaharide" sau "FOS". Dupa aproximativ sase saptamani, sunt din nou permise mici abateri de la dieta.

Intoleranta la gluten (celiachia)
Cum ia nastere?
Multe soiuri de cereale, ca de pilda graul si secara, contin o proteina lipicioasa, glutenul. Aceasta protei¬na, inofensiva in sine, declanseaza la persoanele care au intoleranta la gluten o reactie imuna: mucoasa in¬testinului subtire se irita, vilozitatile intestinale se atro¬fiaza si se ajunge la o lipsa de enzime digestive. Din aceasta cauza, suferinzii nu suporta nici lactoza. In trecut, celiachia era considerata una din bolile tipice ale copilariei - insa medicii o diagnosticheaza acum si la adulti, chiar la cei trecuti de 60 de ani: din 250 de europeni, unul este afectat de ea. Ceea ce in¬seamna ca boala celiaca e totusi mai putin frecventa de¬cat intoleranta la lactoza sau malabsorbtia fructo¬zei.

In ce constau tulburarile?
Copiii care sufera de celiachie cresc mai lent si nu prea reusesc sa ia in greutate. Adultii acuza balonari, crampe abdominale, diaree sau constipatie. Ei se simt deseori obositi dupa mese, au dificultati de con¬cen¬trare, ori sunt irascibili. In numeroase cazuri, se con¬stata lipsa vitaminelor A, D si E, sau a unor oligo¬elemente importante, ca fierul si zincul. Pentru evita¬rea unor evolutii patologice ulterioare de tip malign, cum ar fi cancerul de colon, acesti bolnavi au nevoie de un tratament neintrerupt, pe viata.

Cum se constata?
Pentru ca medicul sa aiba posibilitatea de a pune un diagnostic precis, pacientii ar trebui sa manance timp de circa patru saptamani alimente care contin gluten - si anume, minimum 15 grame pe zi. Aceasta cantitate se gaseste in doua chifle, doua felii de paine si 200 grame de paste fierte. De ce se procedeaza astfel? Fiindca persoanele care sufera de celiachie evita adesea instinctiv mancarurile cu gluten. Drept urmare, boala celiaca se poate camufla partial, ceea ce ingreuneaza stabilirea diagnosticului. Iar aceasta este deosebit de importanta, intrucat celiachia poate genera afectiuni secundare grave. Dupa cele patru saptamani, se face o analiza a sangelui, in scopul de¬pistarii anticorpilor contra enzimei numite transglu¬ta¬minaza. Ulterior se efectueaza si o explorare endo¬sco¬pica a intestinului subtire, prin care este evaluata starea mucoasei, prelevandu-se concomitent si probe de tesut.

Ce ajuta?
Pacientii cu celiachie trebuie sa se hraneasca pe toata durata vietii lor cu alimente fara gluten - aceasta este unica terapie eficienta. Graul, secara, graul spel¬ta, alacul, ovazul si orzul sunt tabu, la fel ca si soiurile de cereale stravechi, precum graul Khorasan (cunos¬cut si sub denumirea de Kamut) sau tenchiul (graul cu un singur bob), de asemenea si orice alimente pre¬parate din ele. Din fericire insa, exista si alternative lipsite de riscuri: orezul, cartofii, porumbul, quinoa, hrisca si meiul. La numerosi pacienti, vilozitatile intestinale se regenereaza in urma renuntarii la gluten, iar simptomele dispar. In cazul cand ele persista, poate fi vorba despre o forma extrema si foarte rara de sensibilitate la proteina respectiva. Asemenea pacienti reactioneaza si la cantitati infime de gluten, de pilda atunci cand painea speciala, fara gluten, este depo¬zitata alaturi de una normala si se produce o conta¬minare.

Intoleranta la histamina

Cum ia nastere?
Histamina este un mediator chimic sintetizat de organism, care joaca un rol important in afectiunile alergice, cum e de pilda fe¬bra fanului. Bacteriile pot produce hista¬mina si in afara corpului nostru. Sub¬stanta se regaseste mai ales in alimente ce si-au pierdut prospetimea, au fermen¬tat sau au fost supuse unui proces inde¬lungat de maturare, dar si in cele prepa¬rate prin fermentare, ca branzeturile sau berea. Ingerata odata cu hrana, hista¬mina este transportata impreuna cu chimul (amestecul de alimente digerate partial in stomac), ajunge in intestinul subtire, iar aici va fi degradata de o en¬zima ce poarta denumirea de diaminoxi¬daza (DAO). In situatia unei intolerante la histamina, se presupune ca functiona¬litatea enzimei ar fi perturbata, dar spe¬cialistii nu dispun inca de dovezi incon¬testabile in sprijinul acestei ipoteze.

In ce constau tulburarile?
Simptomele se aseamana cu cele ale unei alergii: pacientii respira cu dificultate si au dureri de cap, nasul curge sau e infundat, creste frecventa batailor inimii, iar fata se inroseste si devine fierbinte. Deseori apar probleme gastrointestinale, in primul rand dia¬ree. Unii au mancarimi pe piele, se formeaza bubulite similare cu urticaria.

Cum se constata?
Intoleranta la histamina nu este o alergie, din care cauza testele de alergie sunt irelevante aici. Medicul va pune diagnosticul pe baza simptomelor prezentate de pacient.

Ce ajuta?
Persoanele afectate ar trebui sa-si cumpere carnea, pestele si fructele de mare intotdeauna proaspete si sa le prepare cat mai curand dupa ce le-au achizitio¬nat, deoarece continutul lor de histamina creste prin¬tr-o depozitare indelungata, ca si prin procesele de fermentatie si maturare. De aceea, salamul, parme¬zanul, svaiterul, conservele de peste, varza murata, otetul si sosul de soia contin cantitati relativ mari din aceasta amina. Si bauturile alcoolice, indeosebi vinul rosu si sampania, creeaza probleme. Alte alimente nu contin histamina, in schimb au capacitatea de a o eli¬bera din celulele organismului. Printre asa-numitii eliberatori de histamina se numara rosiile, capsunile, ananasul, cacao si crustaceele. Ele trebuie de ase¬me¬nea evitate. Multor pacienti le sunt de ajutor medi¬camentele antihistaminice, care se impart in doua categorii: blocante ale receptorilor H1 si blocante ale receptorilor H2. Cele dintai amelioreaza simp¬tomele nazale, dificultatile de respiratie, ametelile si durerile de cap, in vreme ce ultimele pot atenua tulburarile gastrointestinale.

Alergiile alimentare

Cum iau nastere?
In cazul unei alergii alimentare, sistemul imu¬nitar reactioneaza la anumiti alergeni, care sunt pre¬zenti in mancare. Aceasta se intampla frecvent cu arahidele, fructele si ouale de gaina: apar furni¬caturi in cerul gurii, mucoasele se inflameaza, res¬piratia devine dificila. Anterior declansarii unei alergii, organismul vine in contact cu cantitati foar¬te mici din alergenul in cauza si formeaza anticorpi (IgE). Acestia adera la suprafata limfocitelor, sensibilizandu-le. La un nou contact, alergenii acti¬veaza anticorpii IgE, celulele elibereaza histamina existenta in interiorul lor si reactia alergica por¬neste. Acest mecanism face diferenta dintre aler¬giile alimentare si intolerante. O alta deosebire con¬sta in faptul ca la o alergie sunt deseori sufici¬ente urme infime ale unui alergen, pentru a provo¬ca simptome violente. La o intoleranta, reactia orga¬nis¬mului depinde de cantitate: aici, aparitia simp¬to¬melor este determinata de consumul in exces al unui anume aliment.

Ce sunt alergiile incrucisate?
Numerosi alergeni inhalati sunt asemanatori cu cei prezenti in alimente. Cine reactioneaza alergic la pole¬nul de mesteacan dezvolta adesea si o intoleranta la mere, piersici si fructele bace - fiindca intre ele exista legaturi stranse de rudenie botanica. Alergenii tipici cu potential de reactivitate incrucisata la polenul de pelinita sunt morcovii, telina, usturoiul si piperul. Unele persoane alergice la polenul ierburilor din flora spontana reactioneaza la arahide, produse de soia si faina obtinuta din diverse cereale. Pacientii cu sin¬dromul "ou/carne de pasare" dezvolta initial o alergie la componentele inhalate ale penelor - si ulterior, la carnea de pasare si galbenusul de ou.

Ce factori declansatori se cunosc?
Multitudinea alergenilor posibili este aproape im¬posibil de cuprins in statistici. Exista in jur de 1000 de substante diferite, dintre care 14 sunt considerate ca fiind factorii declansatori cei mai frecventi. Vom aminti aici: crustaceele, ouale, pestele, arahidele, soia, laptele si produsele lactate, fructele cu coaja lem¬noa¬sa (ex. nuci, alune de padure, migdale, fistic), telina, mustarul, semintele de susan, molustele (scoici, prin¬tre altele), lupinul (o planta furajera si ornamentala) sau sulfitii, compusi chimici pe baza de sulf, intre¬buintati in procesul de productie al vinurilor. Alergicii la polen pot reactiona de asemenea la condimente si la diverse soiuri de fructe.

Cum recunoastem o alergie alimentara?
In timpul sau la sfarsitul mesei apar in gura sen¬zatii de arsura sau mancarime, furnicaturi in cerul gu¬rii, iar mucoasele se pot inflama. Caracteristice sunt simp¬tomele alergice de pe tubul digestiv: voma, dia¬ree sau crampe abdominale. Astmul si neurodermita se pot inscrie si ele printre manifestarile unei alergii alimentare. Cei ce se confrunta cu suferintele mentio¬nate mai sus ar trebui sa evite alimentul care le-a pro¬vocat si sa-si faca o programare la alergolog. Alerge¬nii din alimente pot declansa reactii grave, ajungand pana la dificultatea de a respira si la un colaps al sistemului circulator. Situatia cea mai dramatica este socul anafilactic, care necesita o interventie de urgen¬ta deoarece, in caz contrar, el se sfarseste cu moartea bolnavului.

Terapia optima: evitati, evitati, evitati - doar ca nu e totdeauna posibil
Cum se trateaza alergiile alimentare? Cea mai buna terapie este cu siguranta aceea care elimina com¬plet reactiile alergice: pentru aceasta, e necesar ca pacientii sa evite consecvent contactul cu alergenii. Din pacate, asa ceva nu va fi totdeauna cu putinta in viata de toate zilele. Se impune prudenta in special fata de mancarurile gata preparate si alimentele supuse unei procesari mai laborioase: aici se reunesc de obicei o serie de substante capa¬bile sa declanseze reactii alergice - soia, nuci sau combinatii de condimente. Unii din¬tre alergenii continuti in alimente nu re¬zista la temperaturi inalte, ceea ce inseamna ca vor fi distrusi prin fierbere. Este vorba in primul rand de alergenii din aproape toate fructele indigene sau de import. Ele vor fi cu atat mai bine tolerate ulterior, cu cat timpul de fierbere a fost mai indelungat. De aceea, compoturile, gemurile sau pelteaua nu pro¬voaca in mod obisnuit probleme - cu condi¬tia ca samburii si coaja sa fi fost indepartate cu grija. In schimb, prelucrarea termica nu influenteaza in niciun fel alergenii din nuci, telina, zarzavaturi si condimente - aici, evitarea consecventa ramane unicul remediu. Daca, in ciuda prudentei, simptomele isi fac totusi aparitia, este foarte probabil ca a avut loc un contact neintentionat cu alergenul. Antihistaminicele blocheaza actiunea substantei in¬cri¬minate in organism, ajutand la atenuarea mani¬fes¬tarilor neplacute, insa ele nu combat cauza alergiei. De obicei, dupa incetarea tratamentului, simptomele revin. Pacientii cu risc major, care au suferit in trecut un soc alergic, ar trebui sa poarte in permanenta cu sine un set de prim ajutor, care sa cuprinda medi¬camente - un antihistaminic si un glucocorticoid - precum si o doza de adrenalina autoinjectabila.
In prezent exista o singura forma de terapie care combate tintit cauza alergiilor: asa-numita desen¬sibilizare. Ea urmareste sa readuca pe fagasul normal reactiile scapate de sub control ale sistemului imu¬nitar, printr-o obisnuire treptata a organismului cu alergenul. Pentru aceasta, medicul il introduce in corpul bolnavului sub forma unei injectii intrader¬mice sau a catorva picaturi puse sub limba. Doza este cres¬cuta progresiv, pana se atinge limita maxima indi¬viduala a pacientului. In numeroase cazuri, simpto¬mele se amelioreaza, ori chiar dispar total. Deza¬vantaje: terapia dureaza ani de zile, necesita rabdare si un mare consum de timp - iar la unele persoane nu da rezultate.

Intolerantele alimentare

Semnaleaza o problema