In centrul Anatoliei, la aproximativ 4 ore de capitala turca Ankara, se gaseste regiunea Cappadocia. Conform legendelor, acest nume inseamna „tara cailor frumosi", regiunea devenind faimoasa in antichitate pentru caii crescuti aici.
Astazi, aceasta zona din Turcia este celebra in lumea intreaga pentru orasele sale subterane, unice in lume, ce au putut fi realizate datorita formatiunilor geologice nemaiintalnite pe glob.
Pentru a intelege cum au putut fi realizate orasele si satele subterane ce pigmenteaza Cappadocia este nevoie sa ne intoarcem in trecut. Mai intai, in 1963, cand arheologul britanic James Mellaart a descoperit o fresca considerata astazi cea mai veche lucrare peisagistica descoperita vreodata.
Datand de acum 8.000-9.000 de ani, pictura este totodata cea mai veche opera de arta realizata pe o suprafata construita de oameni - un perete tencuit realizat din caramizi de noroi. Fresca ce masoara 2,5 metri infatiseaza un vulcan cu doua conuri in timp ce erupe, fiind amplasat pe o structura compusa aparent din mai multe cutii.
Intr-un alt context, imaginea ar fi de neinteles, insa din punctul in care a fost descoperita, ceea ce infatiseaza este foarte clar. Forma dubla a vulcanului se potriveste exact cu silueta Hasan Dagi, vulcanul ce se inalta la 3,253 metri deasupra solului la 40 de kilometri distanta de locul in care a fost descoperita comoara.
„Cutiile" pictate in fresca reprezinta ceea ce multi specialisti considera a fi primul oras din istoria omenirii: Catal Hoyuk, de doua ori mai vechi decat piramidele si care gazduia 10.000 de oameni, cu mult mai mult decat Ierihonul, un alt oras din acea perioada ce aspira la titulatura de „cea mai veche asezare umana".
Ruinele Catal Hoyuk au fost descoperite de acelasi James Mellaart, iar printre primele lucruri gasite in zona fostei cetati s-au numarat sute de obiecte de obsidian, care proveneau cel mai probabil de la vulcanul Hasan Dagi si care explica de ce muntele era pigmentat cu negru in stravechea pictura.