Derinkuyu este un oras antic subteran construit pe mai multe nivele in districtul Derinkuyu in provincia Nevuehir, Turcia. Cu 13 etaje se extinde la o adancime de aproximativ 85 m, a fost suficient de mare pentru a adaposti mii de oameni, impreuna cu animalele lor si magazii cu alimente. Acesta este cel mai mare oras subteran excavat in Turcia si este parte a unei retele complexe de mai multe orase subterane gasite in intreaga Cappadocia.
Derinkuyu a fost descoperit pentru prima data in anul 1963 atunci cand un zid de pestera a fost deschis dezvaluind o trecere spre un oras subteran vechi de mii de ani la mai mult de 280 de metri adancime. Descoperit din greseala de un locuitor, orasul fusese excavat de hititi in jurul anului 1400 d. Hr.
Orasul subteran de la Derinkuyu ar putea fi inchis din interior cu usi de piatra imense, care pot fi deschise numai din interior
Complexul dispune de un total de 13 etaje care merg adanc in pamant, cu peste 50 de puturi de ventilatie – arbori mici de ventilatie care aduc aer chiar si la cele mai ascunse niveluri. Hornurile de ventilatie erau foarte bine ascunse si protejate putand folosi si pentru a transporta apa satenilor din adancuri. Fiecare etaj ar putea fi inchis separat cu usi imense circulare din piatra cantarind pana la 500 de kg.
Orasul ar putea gazdui aproximativ 30.000 de oameni si are toate facilitatile obisnuite aflate in alte complexe subterane in Capadocia, cum ar fi prese de vin si ulei, grajduri, beciuri, camere de depozitare, o scoala, cantine si capele. Intre nivelurile al treilea si al patrulea este o scara verticala. Acest pasaj duce la o biserica in cruce la cel mai jos nivel.
Primul construit in roca vulcanica moale din regiunea Cappadocia, eventual de frigieni in secolele al VIII-lea pana in al VII-lea i. Hr, conform departamentului turc al culturii, orasul subteran de la Derinkuyu a fost extins in epoca bizantina. Orasul a fost conectat cu alte orase subterane prin miile de tuneluri.
Pana in aceasta zi, nimeni nu este sigur de modul in care a fost creat si care a fost scopul sau initial.
Oamenii de stiinta cred ca a fost o ascunzatoare pentru primii crestini care au scapat de persecutia Imperiului Roman. Unele lucruri descoperite in aceste asezari subterane fac parte din perioada bizantina Mijlocie, intre secolele al V-lea si al X-lea i.Hr. Este speculat ca numarul de asezari subterane, in general, utilizate pentru refugiu si in scopuri religioase, a crescut in aceasta perioada. Comunitatile crestine din regiune poate s-au refugiat, inchizand usile cu masive pietre de moara, cand au fost supuse la raidurile arabe care au inceput in secolul al VII-lea.
Provincia Nevuehir are mai multe orase istorice subterane. Orasele si structurile sunt sculptate in formatiuni geologice unice. Ele au fost folosite de crestini ca ascunzatori in timpul vremurilor de persecutie si de raiduri. Locatiile sunt acum atractii turistice arheologice. Ele raman, in general, neocupate. Un exces de 200 de orase subterane care contin cel putin doua niveluri au fost descoperite in zona dintre Kayseri si Nevsehir. Aproximativ 40 dintre ele contine un minim de trei sau mai multe niveluri. Orasele de la Kaymakli si Derinkuyu, sunt doua dintre cele mai bune exemple de structuri de locuit subterane.