Franta a experimentat toate sistemele de guvernare trecand succesiv de la monarhia absoluta, bazata pe principiul de drept divin, la monarhia constitutionala, dupa model britanic, in care domina principiul „regele domneste, dar nu guverneaza", apoi la republica. Aceasta avea la baza, in teorie, libertatea si egalitatea tuturor cetatenilor.
Revolutia franceza este evenimentul care a marcat totodata in istoria Frantei, trecerea la epoca moderna. Perioada revolutionara incepe in 1789, cu reunirea Adunarii Starilor Generale si caderea Bastiliei, si se termina in 1799, cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Ideile liberale si nationale propovaduite de Revolutia franceza s-au raspandit in toata Europa, avand ca efect intensificarea luptei natiunilor asuprite impotriva dominatiei straine. Revolutia franceza completeaza sirul marilor revolutii ale epocii moderne, fiind precedata de Revolutia engleza si Revolutia americana. Totodata, ea a ramas cel mai popular model de insurectie pana la Revolutia Rusa din 1917.
Inceputul revolutiei (1789-1790)
In fata nemultumirii generale, aflat in criza financiara si de autoritate, regele Ludovic al XVI-lea s-a vazut nevoit sa convoace Adunarea Starilor Generale. Intrunite la 5 mai 1789, acestea au cunoscut dezbateri contradictorii: in timp ce regele dorea votarea unor noi impozite, starea a III-a solicita reforme politice. Nemultumiti de evolutia dezbaterilor si considerand ca reprezentau majoritatea natiunii, deputatii starii a III-a s-au constituit intr-o Adunare Nationala devemita Constituanta.
Astfel, Franta pornea pe cale revolutiei parlamentare. Incercarea regelui de a desfiinta prin forta Adunare Nationala Constituanta a provocat reactia parizienilor. Acestia s-au inarmat, au format Garda Nationala si la 14 iunie 1789 au atacat si au cucerit inchisoarea Bastilia, simbolul absolutismului monarchic. Revolutia s-a extins in toata tara.
Adunare Nationala Constituanta a adoptat masuri importante: la 4 august 1789 a desfiintat privilegiile feudale, iar pe 26 august 1789 a adoptat Declaratia drepturilor omului si cetatianului. Declaratia proclama suveranitate poporului, egalitate in fata legii, libertate de opinie, apararea proprietatii, anuntand astfel “ruperea" Frantei de regimul monarchic absolutist.
Monarhia constitutionala (1791- 1792)
Inspirandu-se din Declaratia drepturilor omului si cetatianului , Adunare Nationala Constituanta a adoptat Constitutia din 1791, prin care Franta devenea o monarhie constitutionala, avand la baza separarea puterilor in stat. Votul ramanea cenzitar. In baza Constitutiei a fost aleasa Adunarea Legislativa. Aceste transformari se produceau pe fondul unui puternic conflict intern si extern. Astfel, pe plan intern, nobilimea se opunea innoirilor si spera in ajutorul puterilor vecine