Impreuna cu cinci camarazi, Thor Heyerdahl a efectuat o expeditie maritima intre Callao (Peru) din America de Sud si arhipelagul polinezian Tuamotu pe o pluta cu numele de Kon-Tiki. Ei doreau sa dovedeasca faptul ca populatiile de pe continentul americandin puteau sa navigheze pana in Polinezia.
In acest scop, expeditia a folosit tehnicile de navigatie care puteau fi cunoscute in epoca civilizatiei inca: pluta era confectionata din trunchiuri din lemn de balsa, aflate din abundenta in aceasta regiune a Americii de Sud; pluta era propulsata de o vela, dar curentul Humboldt care o deplasa spre vest catre insulele polineziene a jucat un rol major.
Calatoria de 6.000 km a durat trei luni si jumatate si a fost un succes; momentul cel mai periculos a fost naufragierea acestei ambarcatiuni nemanevrabile pe o insula pustie din Tuamotu, aparata de o bariera de corali batuta de valuri.
Desi succesul acestei calatorii a dovedit ca polinezienii ar fi putut sa vina dinspre est, de pe continentul american, aceasta teza este astazi contestata de catre comunitatea stiintifica.
Etnolog si explorator, Thor Heyerdahl povesteste in aceasta carte expeditia lui cu o pluta primitiva de pe coasta Pacificului din America de Sud in Polinezia, demonstrand astfel posibilitatea originii polinezienilor in America de Sud.