Semanatorul de cuvinte din parabola mahnirii
Pilda semanatorului! Iata una dintre cele mai frumoase pilde rostite de Mantuitorul Iisus Hristos. Frumoasa, pentru ca e simpla. Frumoasa, pentru ca e luata din viata de toate zilele. Iisus vorbea unor oameni carora nu le era straina agricultura, si ce alta pilda mai pe intelesul lor putea sa le spuna, decat vorbindu-le de ceva legat chiar de viata lor, din care sa scoata invataturile duhovnicesti de care aveau nevoie pentru a trai cu rost si cu tihna, in pace cu Dumnezeu si cu oamenii.
Si ce frumos incepe, tradusa intr-o frumoasa limba romaneasca: "Iesit-a semanatorul sa semene samanta sa. Si pe cand semana, unele seminte au cazut langa drum si au venit pasarile si le-au mancat. Altele au cazut pe loc pietros, unde n-aveau pamant mult, si indata au rasarit, pentru ca nu era pamantul adanc. Iar cand s-a ivit soarele, s-au palit de arsita si, neavand radacina, s-au uscat. Altele au cazut intre spini, dar spinii au crescut si le-au inabusit. Altele au cazut pe pamant bun si au dat rod: una o suta, alta saizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit sa auda" (Matei 13, 3-9).
O pilda simpla si scurta. Apostolii L-au intrebat: Doamne, de ce graiesti in pilde? Ce va sa zica pilda aceasta? Cum trebuie s-o intelegem? Intrebarea ne sta si noua pe limba. Caci vorbirea in parabola, desi e simpla, nu e intotdeauna usor de inteles. Si uneori nici nu e folosita ca sa fie inteleasa de toti. Chiar si acum Iisus raspunde ucenicilor, presupunand ca ei au inteles-o. Am vorbit in pilde, "pentru ca voua va e dat sa stiti tainele Imparatiei cerurilor, iar acelora nu le e dat" (Matei 13, 11).
Cine vor fi fost ceilalti? Si de ce lor nu le era dat sa inteleaga? Ceilalti erau probabil carturarii si fariseii, care il ascultau cu viclenie, nu spre a crede, ci spre a-L judeca si a-L prinde in cuvant. Iata de ce "acelora" nu le era dat sa cunoasca tainele Imparatiei. Dimpotriva, ucenicilor care il ascultau si il credeau, acestora le va talcui parabola, si lor, in general, nu le vorbea in parabole. Parabolele erau pentru "ceilalti".
Explicatia de ce a vorbit in pilde acum, Mantuitorul mai adauga insa o sentinta, si anume una din acelea paradoxale, care ii pune in incurcatura pe multi cititori ai Scripturii. E ca un fel de concluzie la ceea ce spusese mai inainte: "Caci celui ce are i se va mai da si-i va prisosi, iar celui ce nu are, si ce are i se va lua" (Matei 13, 12).
Semanatorul isi seamana samanta in toate sufletele. Samanta, precizeaza Mantuitorul, este Cuvantul lui Dumnezeu "despre Imparatie" (Matei 13, 19). Caci chiar El talcuieste ucenicilor pilda pe care le-a spus-o.
Unele seminte cad langa drum, acolo unde aratura e mai la suprafata, pamantul e mai tare si ele nu pot incolti. Raman afara si le mananca pasarile. Dar nu pentru ca Semanatorul le-ar fi semanat acolo, ci pentru ca cel ce le primeste le lasa sa alunece, adica "nu pricepe" invataturile despre Imparatie. Si atunci "vine vicleanul si rapeste cele semanate in inima lui". E clar deci ca semintele fusesera "semanate in inima lui".
Acestia sunt cei indiferenti, cei dezinteresati, cei carora pacatul le-a intunecat mintea si nu pricep, si nu vor sa priceapa cuvantul lui Dumnezeu. Ei nu mai sunt un pamant bun, pentru ca nu-si mai apartin. In locul lor a intrat altcineva, ca si cum intr-o casa in care odinioara aveai prieteni care te gazduiau, acuma a intrat cineva care nu te mai cunoaste. Ceva i-a scos din casa. I-a scos din casa pacatul pe care l-au lasat sa intre putin cate putin, pana i-a scos de tot.
Pacatul nu trebuie lasat sa intre in noi sub nici o forma. E de-ajuns sa-i facem un locsor cat de mic, pentru ca dupa aceea sa ne copleseasca.
Sursa:www.crestinortodox.ro