Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator si critic de arta.
Mama sa a fost o nobila poloneza dar identitatea tatalui este incerta.
Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la inceputul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului.
Se naste la Roma, in 1880, si urmeaza scoala la Monaco, Cannes si Nisa. Publica primele poezii in 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseste in 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de functionar bancar la aceea de profesor particular. Impreuna cu unul din elevii lui petrece un timp in Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare ca si-a descoperit inzestrarea pentru poezie.
Se stabileste definitiv la Paris in 1903, unde isi incepe colaborarile literare in diverse publicatii, dupa ce - inca din 1902 - isi vadise talentul de critic de arta in paginile revistei "L'Europeen", unde publicase eseuri despre operele de arta admirate in muzeul din Nurnberg. Devine in scurta vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunitatii artistice a Parisului, client obisnuit al localurilor "Le bateau lavoir" si "Le lapin agile" din Montmartre.
Printre prietenii si colaboratorii sai se vor numara Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob s.a. Isi castiga painea lucrand la o banca, dar pentru a-si rotunji veniturile incepe sa scrie romane erotice (pe care le numeste pornographiques et alimentaires).
Colaboreaza la reviste literare in care ii apar poemele in proza, publicate mai tarziu in volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de Andre Derain).
Atras de pictura, ii aduce in atentia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse si Georges Braque. Asista la nasterea cubismului si devine unul dintre animatorii si teoreticienii curentului, fapt consfintit in 1913 de eseul Les peintres cubistes, aparut in revista de sub conducerea lui "Les Soirees de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinta catre abstractia absoluta in pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine si lui, tinand seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulata Le Bestiaire ou Cortege d'Orphee.
Tot in 1913 apare volumul care il consacra, Alcools, in care aduna cele mai reusite poeme scrise intre 1898 si 1912, suprimand punctuatia pentru a nu stanjeni discursul liric, angajat in epopeea libertatii expresiei.
In 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictorita de talent, ale carei opere pot fi vazute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire patimasa, tot mai temeinic de lumea artelor.
In 1914 se inroleaza, iar in 1916 este ranit grav la cap de o schija de obuz si este supus unei trepanatii craniene.
In acelasi an apare Le poete assassine, o culegere de nuvele si povestiri mythiques et autobiographiques. In 1917 pune in scena piesa Les mamelles de Tiresias, pe care o defineste, vizionar, "drama suprarealista", piesa care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continua sa colaboreze la revistele de avangarda literara ale vremii si publica manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poetes.
In ianuarie 1918 sufera o congestie pulmonara care ii subrezeste si mai mult sanatatea. In luna aprilie a aceluiasi an, apare Calligrammes, o culegere de Poemes de paix et de guerre, poemes conversations, ideogrammes lyriques, insotite de cateva scrisori de pe front (corespondenta din aceasta perioada va fi publicata integral abia in 1947 sub titlul Poemes a Lou).
Moare pe 9 noiembrie 1918, fiind victima a marii epidemii de gripa spaniola. Este inmormantat la cimitirul Pere Lachaise din Paris.
In Romania, Apollinaire a avut multi admiratori printre scriitorii de avangarda din perioada de dupa primul razboi mondial. In 1968 apare o editie bilingva cu o selectie a poemelor lui Apollinaire in traducerea lui Mihai Beniuc. In 1971, Editura "Univers" publica in ingrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabila culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Tascu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Tepeneag, Stefan Augustin Doinas, Mihai Beniuc.