Jose Joaquim Cesario Verde (n. Lisboa, 25 februarie, 1855 — d. 19 iulie, 1886, Lumiar) a fost un poet portughez
Desi impartaseste idealurile noii scoli de poeti si ale agitatiei republicane, este totusi un poet singular si fara inaintasi, un poet a carui influenta se va face simtita abia mult mai tarziu, poate si pentru ca opera sa a fost editata postum (O Livro de Cesario Verde, 1901). El a reusit, ca nimeni altul, sa dea o expresie poetica realitatii obiective si cotidiene. In opera sa cosul floraresei, pepenii, merele, lemnul pomilor, uneltele dulgherilor, strazile din Lisabona, vitrinele magazinelor, diminetile de lucru si noptile luminate cu lampile de gaz capata frumusete si sens. Toate acestea sunt redate intr-o forma impresionant de exacta, fara emfaza, cu aparenta impasibilitate, intr-un limbaj care reuseste sa fie cel mai curent. Poetul detesta abstractiunile si se simte fericit atunci cand gaseste „materiale", forme pe care ochii sai, mirosul sau, mainile sale le simt, si care fac sa-i „cante" simturile.
Cesario Verde este singurul poet portughez cu adevarat „realist" al secolului al XIX-lea, cu atat mai singular si genial cu cat nu urma modele portugheze sau straine. Este adevarat ca a invatat cate ceva de la Baudelaire, dar poezia sa este la antipodul poeziei acestuia. Pentru poetul francez realitatea obiectiva nu era decat un pretext de a evada. Cesario refuza paradisele artificiale.