"Nascut in 1844, la Laval, din cauza situatiei materiale precare a parintilor sai, Rousseau a fost nevoit, la inceput, sa aleaga o cu totul alta cariera decat aceea pentru care l-a predestinat dragostea fata de arta." Asa incepe prezentarea pe care Henri Rousseau insusi a redactat-o cu privire la biografia sa. In ciuda pozitiei lor sociale modeste, parintii il dau pe Henri la scoala generala si apoi la gimnaziu, pe care pana la urma il intrerupe. Se angajeaza contabil la un birou de avocatura, dar, dupa ce instraineaza o suma de bani, este dat afara din serviciu. Pentru a scapa de o condamnare judecatoreasca, se angajeaza in 1864 in armata cu un contract pe sapte ani. Regimentul sau stationeaza in diverse orase din Franta si nu ia parte la operatiuni in afara granitelor tarii.
Legenda despre participarea la o campanie militara in Mexic a fost pusa in circulatie, mai tarziu de catre poetul Guillaume Apollinaire, dar nu a fost contestata de pictor. Dupa moartea tatalui sau in 1868, este scutit de serviciul militar ca unic sustinator al familiei. In 1871, Henri Rousseau devine functionar la Oficiul Vamal din Paris si, in timpul liber, incepe sa picteze. In (1885) inchiriaza un atelier. Pictorul Paul Signac, care remarca lucrarile lui Rousseau, il invita in 1886 sa expuna patru tablouri la o expozitie a artistilor protestatari. Pictorul Pierre Puvis de Chavanne lauda talentul artistului in folosirea culorilor, publicul insa ia in ras tablourile expuse si afirma ca ele ar putea fi pictate tot la fel de bine si de un copil! In decembrie 1889, Rousseau se pensioneaza anticipat, primeste insa o suma foarte modesta, astfel ca pentru a supravietui este nevoit sa vanda la preturi ridicole tablourile realizate.
In anul urmator expune la Salonul Independentilor tabloul intitulat "Razboiul", care este remarcat de scriitorul Alfred Jarry, originar tot din Laval. Jarry se imprieteneste cu Henri Rousseau si il porecleste "Le Douanier" ("Vamesul").
In 1895, Rousseau se muta in cartierul parizian Montparnasse, pe malul stang al Senei, care va deveni locul preferat de intalnire a avangardei intelectuale si artistice. Incepand din 1902 preda in fiecare dimineata de duminica lectii gratuite de acuarela si pastel, precum si de pictura pe ceramica si portelan. Din aceasta perioada dateaza tabloul "Furtuna in jungla" (1891), prima sa lucrare cu aceasta tema. Cariera sa artistica evolueaza, in 1903 participa la expozitia Salonului Independentilor. Se intalneste cu pictorul Robert Delaunay, iar Alfred Jarry il prezinta poetului Guillaume Apollinaire. De aici incolo pentru Rousseau incepe o viata noua, prietenii il respecta ca pe un geniu. Pablo Picasso, care cumparase de la un anticar tabloul sau intitulat "Portret de femeie", organizeaza in 1908 in onoarea lui un banchet celebru la resedinta sa din Bateau-Lavoir, cu participarea lui Guillaume Apollinaire,
Primeste cu placere vizitatori in atelierul sau. Colectionarul german, Wilhelm Uhde il viziteaza cu regularitate, de altfel el a fost primul care a scris in 1911 o carte despre Rousseau. In 1907 picteaza panza intitulata "Imblanzitoarea de serpi", inspirata de povestirile mamei pictorului Robert Delaunay asupra calatoriei sale in India. Incepe pictarea unei serii de tablouri cu vegetatia luxurianta din padurile virgine. In tabloul "Cal atacat de un jaguar" (1910), foloseste "douazeci si doua de nuante de verde", cum spune Rousseau cu mandrie criticului italian Ardengo Soffici. Tabloul a fost cumparat de negustorul de arta Ambroise Vollard, pentru o suma ridicola, cu putin inainte de moartea artistului.
In 1910, Rousseau isi prezinta tabloul intitulat "Visul" la cea de-a 26-a expozitie a Salonului Independentilor, una din ultimele sale creatii, considerat ca fiind testamentul sau artistic. Jungla deasa este aici mai putin impenetrabila decat in alte tablouri, prin vegetatia dispusa etajat umbla doua animale de prada, maimutele sar de pe un copac pe altul, in timp ce muzicantul de culoare canta la flaut. Pe crengi stau pasari viu colorate, zeita Venus isi priveste visul caruia florile ii adauga prezenta lor senzuala. In drum spre o alta lume, Rousseau ne lasa mostenire o viziune paradisiaca si pretimpuriu suprarealista. Andre Breton constata cativa ani mai tarziu: "Sunt aproape gata sa cred ca aceasta panza uriasa include in sine intreaga poezie si geneza misterioasa a epocii noastre. Nici o alta imagine nu mi-a trezit acest sentiment al sacralitatii".
Viata are tot mai multe clipe fermecatoare, dar artistul sufera din cauza unei plagi la picior. Rana se infecteaza, Rousseau moare in urma cangrenei la 10 septembrie 1910 in spitalul Necker din Paris.