Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Japonia - Casta samurailor /
398 vizite - 0 comentarii
adaugat de escortgu
 
  10 aspecte bizare despre viata in Japonia veche
507 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Japonia - Vointa Shogunilor
810 vizite - 0 comentarii
adaugat de pache
 
  Nori de furtuna - Al doilea Razboi Mondial
759 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Japonia-Casa Imperiala
880 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Japonia secreta - Intoarcerea barbarilor (europeni)
786 vizite - 0 comentarii
adaugat de pache
 
  Sabiile samurailor - Un secret neelucidat
841 vizite - 0 comentarii
adaugat de MARCU
 
  Marele rege Burebista
673 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Japonia - Istoria secreta a samurailor
1.129 vizite - 0 comentarii
adaugat de pache
 
  Viata fermierilor in epoca Tudorilor / Episod 3/4
698 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Istorie
 

 

Japonia - Casta samurailor / Episod 2

 
 
 
 
 
Adaugat de escortgu 14.01.2017  Adauga la favorite 282 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
In razboi, samuraiul, calarind pe un cal, incarcat cu harnasamente grele si somptuoase, purta o armura facuta din placi de fier, coifuri de fier bogat decorate, incaltaminte din piele de urs, un arc mare, tolba cu sageti, un pumnal si una sau doua sabii. Nu lipsea niciodata din echipamentul unui samurai un steag si un evantai de care samuraiul se servea pentru ca gesturile lui sa para cat mai martiale cand dadea ordine trupei.

Luptatorii simpli erau echipati mai usor, desculti sau cu sandale usoare de papura, purtau pantaloni scurti si jambiere groase de canepa si piele, o halebarda lunga, o sabie, unii avand si arc cu sageti. Pentru protectie aveau un scut de lemn mare si foarte greu. Un samurai trebuia neaparat sa stie sa cante la un instrument, de obicei flaut.

Inainte de inceperea luptei samuraiul cel mai curajos provoca la lupta un razboinic, de rang cat mai inalt, din tabara adversa. Adeseori, in caz de infrangere aveau loc sinucideri colective, sefii de clan obligand sute de razboinici, vasali si servitori sa-si ia viata. In unele cazuri, spre a fi un exemplu urmasilor, sinuciderile erau spectaculoase. Prizonierului de rang inalt i se permitea sa compuna un poem de adio, care apoi era trimis ca amintire familiei lui, impreuna cu capul sau cenusa prizonierului. Ceremonii religioase se oficiau in cinstea celor cazuti in lupta. Familia samuraiului decedat ii scria numele pe o tablita, pastrata apoi pe altarul casei. In gradina, sub o piatra de mormant, in locul corpului sau, pierdut pe campul de lupta, familia ingropa o suvita de par sau un obiect drag ce apartinuse razboinicului.

Ceremonia casatoriei era simpla, constand in schimbul intre miri a trei cupe de sake, din care fiecare bea pe rand de cate trei ori. Casatoria nu se considera consumata decat dupa nasterea primului copil. In caz ca femeia era sterila, sotul isi putea lua in mod liber, fara acordul sotiei, o concubina. Putea si divorta, desi divortul era in genere detestat, sau putea sa-si repudieze sotia, caz in care copiii ramaneau la tata. Sotia putea sa se desparta de sot nu prin divort, ci fugind si adapostindu-se intr-o manastire, unde, daca ramanea trei ani, era considerata in mod legal divortata. Samuraii care nu isi puteau permite luxul de a intretine mai multe sotii, intretineau, fara ca cineva sa se scandalizeze, macar temporar o concubina ocazionala. In familiile samurailor femeia era respectata; ea conducea treburile casei si se ocupa de educatia copiilor. Cunostea manuirea arcului si a halebardei, luptand la nevoie alaturi de sot.

Incepand din secolul al XIV-lea s-a instituit obiceiul ca defunctului sa i se dea un nume postum. In ajunul inmormantarii familia si prietenii se adunau in casa decedatului, pentru priveghi, aducand daruri si flori. Se servea o cina frugala, dupa care, la lumina tortelor, se duceau cu totii la cimitir unde defunctul era ingropat sau ars impreuna cu obiectele la care tinuse cel mai mult. Deasupra mormantului se aseza o gramada de pietre si se depuneau alimente pentru spiritele infometate, spre a nu-i tulbura pe cei vii.

Vaduvele care nu voiau sa se recasatoreasca isi taiau parul. In timpul doliului se purtau vesminte deosebite, albe si era interzis sa se manance carne. Doliul dura intre 3 si 400 de zile, in functie de gradul de rudenie.

Esential de retinut este ca niciodata moartea nu i-a ingrozit pe japonezi. Moartea insemna o fireasca si binefacatoare reintegrare in natura a defunctului, care devenea spirit, urmand sa-i protejeze pe cei vii, daca acestia continuau sa-l venereze.

In secolul al XIX-lea, un numar apreciabil de samurai saraciti isi refac situatia economica devenind comercianti la Nagasaki, Osaka si Edo. Unii dintre acestia isi ridicasera gradul de pregatire intelectuala, afirmandu-se in domeniul literaturii si artelor.

Odata cu instaurarea Erei Meiji din 1868, rolul samuraiului medieval va primi alte valente, lucru firesc intr-o societate care intra in Epoca moderna


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)