Din aceeasi categorie
|
Rudolph Hess - Procesul de la Nuremberg 1.445 vizite - 0 comentarii adaugat de camel |
||||||||||||||||||
|
Personaje ale nazismului - Rudolf Hess / Sutit RO 1.342 vizite - 0 comentarii adaugat de camel |
||||||||||||||||||
|
Rudolf Hess - Pacifist nazist, tradator sau nebun? 1.414 vizite - 0 comentarii adaugat de camel |
||||||||||||||||||
|
Conspiratia asasinari lui John Fitzgerald Kennedy 1.377 vizite - 0 comentarii adaugat de maria |
||||||||||||||||||
|
Acolitii lui Hitler – Heinrich Himmler 741 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
O enigma - Manuscrisul lui Voynich 1.128 vizite - 0 comentarii adaugat de zorba |
||||||||||||||||||
|
In cautarea lui Shakespeare / Datoria poetilor / Part 3 896 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Istro-romanii: o enigma a romanitatii. Episodul 1 1.368 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marele mister al lui Shakespeare 677 vizite - 0 comentarii adaugat de dobre |
||||||||||||||||||
|
Arhitectura si puterea - O istorie a Bucurestiului 524 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Enigma lui Shakespeare si teoria conspiratiei
| Adaugat de dobre | 22.05.2016 |  Adauga
la favorite |
685 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTeoria conspiratiei
Unul dintre motivele pentru care omul Shakespeare nu se suprapune perfect scriitorului omonim (sau titularului drepturilor de autor, dupa caz) ar putea fi, in opinia unora, faptul ca el sau cei care ii foloseau numele au fost implicati in activitatea unor societati secrete de tip masonic.
Prigonite secole de-a randul, asociatiile masonice, descendente sau nu din ordinele feluritilor cruciati (cazul templierilor, de pilda), au dus in epoca o politica a secretomaniei extreme. Asta impunea faptul ca toate mesajele lor sa fie codificate, iar accesul la cheie sa fie extrem de limitat.
In cazul de fata, conform tratatului heraldic al lui John Guillim, aparut in 1610, un "scut in scut" trimite la ideea de confrerie (Brethren), de fratie masonica. Sa mai fie atunci o coincidenta faptul ca prima editie in folio a operelor "shakespeariene" a fost dedicata celor doi frati Pembroke, Philip si William (numiti explicit "cea mai nobila si neasemuita pereche din Fratie"), fiii contelui de Pembroke, seful Miscarii Rosacruciene din Anglia (aceasta organizatie masonica a fost fondata de un gnostic alexandrin in anul 46 d.Hr. si din ea a rezultat, mai aproape de zilele noastre, Ritul Scotian Antic si Acceptat).
Sa trimita, oare, indiciul respectiv spre adevaratul sau adevaratii autori? Fie acestia sunt cei doi frati Pembroke (ipoteza destul de neverosimila), fie se incerca acreditarea plastica a ideii ca, in fapt, opera lui "Shakespeare" era rezultanta eforturilor mai multor autori din randul masoneriei, care folosisera reprezentatiile pieselor drept acte de propaganda si/sau de comunicare, iar acum voiau sa perpetueze asemenea mesaje cifrate prin intermediul unui soi de manual universal.
Ecuatia devine si mai pasionanta daca se ia in considerare ipoteza complementara generata de observatia empirica. Mai limpede, figura gravata s-ar compune din doua jumatati oarecum distincte, una apartinandu-i lui Augustus, duce de Brunswick, iar cealalta lui Sir Francis Bacon, ambii masoni rosacrucieni.
LISTA CANDIDATILOR
Edward "Ned" ALLEYN(E), 1566-1626. Actor englez de prim rang din epoca elisabetana, interpret al rolurilor titulare (create special pentru el) din piesele lui Marlowe.
Sir Francis BACON, 1561-1626. Cel mai important om de cultura al epocii, om de stat asociat cu masoneria si autor al unor tratate filosofice (Novum Organum), adept al revolutiei stiintifice si practicant al alchimiei (pseudonim al lui Christian Rosenkreuz?), promotor al metodei inductiei (experiment - observatie - ipoteza) si pasionat de coduri. O sintagma cifrata din Chinurile zadarnice ale dragostei - "honorificabilitudinitatibus" - a fost tradusa prin: "Aceste opere ale lui Bacon vor fi ascunse de ochii lumii".
John DEE, 1527-1608. Matematician, astronom, geograf, astrolog, ocultist, alchimist, consultant al reginei Elisabeta I. Expert in navigatie, a recrutat exploratori si capitani de nave, fiind creatorul sintagmei "Imperiul Britanic". Se crede ca personajul Prospero din Furtuna a fost inspirat de el.
John DONNE, 1572-1631. Poet de la curtea lui Iacob I, specializat in sonete si poezii de dragoste, maestru al metaforei duble ("concetto", practicata si de Petrarca), traducator din latina, predicator si vicar al catedralei St. Paul din Londra.
Sir Edward DYER, 1543-1607. Poet specializat in elegii si pastorale, membru al curtii regale, trimis special (spion?) al Elisabetei in Tarile de Jos si Danemarca, mason, pasionat de alchimie si de ermetism.
ELISABETA I, 1533-1603. Regina a Angliei, patroana spirituala a artistilor, prezenta (?) intr-o replica din Henric al VII-lea, in care se afirma "Sunt sanse de zece contra unu ca aceasta piesa sa nu placa", posibila aluzie la faptul ca Elisabeta era singura femeie intre cei zece monarhi ai Europei din acea vreme. Gravura din editia in folio din 1623 a fost interpretata ca o posibila replica a portretului sau.
John FLETCHER, 1579-1625. Dramaturg englez, a facut parte din grupul de scriitori care se reunea la Mermaid Tavern (Shakespeare, Ben Jonson etc.) si a colaborat cu Shakespeare la scrierea a cel putin doua piese (Henric al VIII-lea si The Two Noble Kinsmen). De asemenea, cei doi ar mai fi scris impreuna Cardenio (manuscris pierdut, in care era prelucrata o povestire din Don Quijote de Cervantes).
Phillip HENSLOW(E), 1550-1616. Director de teatru, a construit teatrele Rose si Fortune, pe scenele carora s-au reprezentat multe dintre piesele lui Shakespeare. Se crede ca a contribuit la unele texte, iar pe altele le-ar fi modificat/cenzurat. Autor al unui Jurnal despre teatrul din epoca elisabetana si iacobita.
Mary Sidney HERBERT, 1561-1621. Contesa de Pembroke, considerata a doua femeie in stat dupa regina, sotie a liderului masonic al Miscarii Rosacruciene, mama a celor doi nobili carora le este dedicata editia in folio din 1623, sora poetului Philip Sidney, patroana a artelor.
IACOB I, 1566-1625. Rege al Scotiei (sub titulatura de Iacob al VI-lea), a urmat la tronul Angliei dupa decesul Elisabetei I (1603), fiind primul rege din familia Stuart. A desenat drapelul britanic si a intretinut o curte de artisti si oameni de cultura.
Ben JONSON, 1572-1637. Dramaturg, poet si actor, autor al pieselor Volpone si Alchimistul, bun prieten cu si, apoi, rival al lui Shakespeare, a contestat pasaje din Iulius Cezar si Poveste de iarna, semnand poemul prefatator al volumului in folio din 1623.
Roger MANNERS, Earl of Rutland, 1576-1612. Nobil englez, ginere al poetului Sir Philip Sidney, a calatorit intens prin Europa (studiind inclusiv la Universitatea din Padova) si a luat parte la rebeliunea contelui Essex impotriva Elisabetei I. Prieten al artistilor si scriitorilor contemporani, apreciat de regele Iacob I al Scotiei. Ar fi scris unele piese impreuna cu sotia sa, Elisabeth Sidney.
Christopher MARLOWE, 1564-1593 (?). Unul dintre marii autori dramatici elisabetani (Tamerlan, Doctor Faustus) si presupus agent secret (in slujba lui Walsingham), disparut in inchisoare in conditii misterioase, banuit ca si-ar fi inscenat moartea cu ajutorul prietenilor masoni si ca ar fi continuat sa scrie teatru si dupa 1593, folosind pseudonimul "Shakespeare".
Thomas MIDDLETON, 1580-1627. Dramaturg cunoscut si poet din perioada iacobita, a scris piese in colaborare cu alti autori din epoca (William Rowley, Cyril Tourneur) si a lucrat impreuna cu Shakespeare la redactarea unor scene din Macbeth, Masura pentru masura sau Timon din Atena.
Sir Henry NEVILLE, 1562-1615. Curtean si diplomat, ruda indepartata a Bardului din Avon. Multe dintre temele politice si locatiile geografice ale pieselor lui Shakespeare coincid cu cele din traseul existential al lui Neville, iar un text al acestuia din urma se pare ca a stat la baza redactarii piesei Henric al VIII-lea. Porecla sa era… Falstaff.
George PEELE, 1556-1596. Autor a numeroase piese de succes din epoca elisabetana, intre care drama istorica Edward I (1593), considerata prototip al pieselor-cronica ale lui Shakespeare. Peele ar fi redactat parti importante din Henric al VI-lea (folosite, dupa moartea sa prematura, de catre Shakespeare in versiunea finala) si Titus Andronicus.
Sir Walter RALEIGH, 1552 sau 1554-1618. Poet, curtean si explorator, a stabilit prima colonie britanica in Carolina de Nord (1584). Unele dintre poemele sale au inspirat fragmente din Furtuna, dar si din piesele lui Marlowe.
Edmund SPENSER, 1552-1599. Poet-laureat, s-a remarcat cu amplul poem The Faerie Queene (1590-1596), alegorie in versuri celebrand dinastia Tudor, al carei ultim reprezentant a fost Elisabeta I. Alaturi de Shakespeare si Marlowe, este considerat unul dintre autorii reprezentativi ai epocii. Personaj politic contoversat, a fost implicat in inabusirea rascoalei irlandeze din Munster si a scris carti in care sustinea genocidul si infometarea ca mijloace de lupta.
William STANLEY, Earl of Derby, 1561-1642. Fiu al mostenitoarei prezumtive a Elisabetei I, nepot al lui Henric al VII-lea, implicat in miscarea teatrala, alaturi de fratele sau, Ferdinando, Earl of Derby. Premiera piesei Visul unei nopti de vara a avut loc in cadrul petrecerii sale de nunta.
Edward de VERE, Earl of Oxford, 1550-1604. Poet si curtean, considerat unul dintre cei mai importanti candidati la rolul lui "Shakespeare, autor dramatic", multe dintre evenimentele din diverse piese avand corespondente in biografia sa. Teza este sustinuta, intre altii, de Freud si de Orson Welles. Din opera lui De Vere au supravietuit doar unele poeme si nici o piesa de teatru.
George WILKINS, ?-1607. Dramaturg (A Yorkshire Tragedy) si pamfletar, colaborator al altor autori de teatru (William Rowley si John Day), presupus coautor al pieselor Timon din Atena si, in special, Pericle, despre al carei subiect a semnat - cu pseudonimul John Gower - un roman postum, aparut in 1608.
Henry WRIOTHESLEY, Earl of Southampton, 1573-1624. Cel mai important protector al lui Shakespeare, care i-ar fi dedicat - cifrat? - majoritatea Sonetelor. Posibil fiu nelegitim si virtual pretendent la tronul Elisabetei I, nu putea semna piese de teatru de pe pozitia sa, asa ca s-ar fi folosit de relatia cu Shakespeare pentru a-si reprezenta operele.
Unul dintre motivele pentru care omul Shakespeare nu se suprapune perfect scriitorului omonim (sau titularului drepturilor de autor, dupa caz) ar putea fi, in opinia unora, faptul ca el sau cei care ii foloseau numele au fost implicati in activitatea unor societati secrete de tip masonic.
Prigonite secole de-a randul, asociatiile masonice, descendente sau nu din ordinele feluritilor cruciati (cazul templierilor, de pilda), au dus in epoca o politica a secretomaniei extreme. Asta impunea faptul ca toate mesajele lor sa fie codificate, iar accesul la cheie sa fie extrem de limitat.
In cazul de fata, conform tratatului heraldic al lui John Guillim, aparut in 1610, un "scut in scut" trimite la ideea de confrerie (Brethren), de fratie masonica. Sa mai fie atunci o coincidenta faptul ca prima editie in folio a operelor "shakespeariene" a fost dedicata celor doi frati Pembroke, Philip si William (numiti explicit "cea mai nobila si neasemuita pereche din Fratie"), fiii contelui de Pembroke, seful Miscarii Rosacruciene din Anglia (aceasta organizatie masonica a fost fondata de un gnostic alexandrin in anul 46 d.Hr. si din ea a rezultat, mai aproape de zilele noastre, Ritul Scotian Antic si Acceptat).
Sa trimita, oare, indiciul respectiv spre adevaratul sau adevaratii autori? Fie acestia sunt cei doi frati Pembroke (ipoteza destul de neverosimila), fie se incerca acreditarea plastica a ideii ca, in fapt, opera lui "Shakespeare" era rezultanta eforturilor mai multor autori din randul masoneriei, care folosisera reprezentatiile pieselor drept acte de propaganda si/sau de comunicare, iar acum voiau sa perpetueze asemenea mesaje cifrate prin intermediul unui soi de manual universal.
Ecuatia devine si mai pasionanta daca se ia in considerare ipoteza complementara generata de observatia empirica. Mai limpede, figura gravata s-ar compune din doua jumatati oarecum distincte, una apartinandu-i lui Augustus, duce de Brunswick, iar cealalta lui Sir Francis Bacon, ambii masoni rosacrucieni.
LISTA CANDIDATILOR
Edward "Ned" ALLEYN(E), 1566-1626. Actor englez de prim rang din epoca elisabetana, interpret al rolurilor titulare (create special pentru el) din piesele lui Marlowe.
Sir Francis BACON, 1561-1626. Cel mai important om de cultura al epocii, om de stat asociat cu masoneria si autor al unor tratate filosofice (Novum Organum), adept al revolutiei stiintifice si practicant al alchimiei (pseudonim al lui Christian Rosenkreuz?), promotor al metodei inductiei (experiment - observatie - ipoteza) si pasionat de coduri. O sintagma cifrata din Chinurile zadarnice ale dragostei - "honorificabilitudinitatibus" - a fost tradusa prin: "Aceste opere ale lui Bacon vor fi ascunse de ochii lumii".
John DEE, 1527-1608. Matematician, astronom, geograf, astrolog, ocultist, alchimist, consultant al reginei Elisabeta I. Expert in navigatie, a recrutat exploratori si capitani de nave, fiind creatorul sintagmei "Imperiul Britanic". Se crede ca personajul Prospero din Furtuna a fost inspirat de el.
John DONNE, 1572-1631. Poet de la curtea lui Iacob I, specializat in sonete si poezii de dragoste, maestru al metaforei duble ("concetto", practicata si de Petrarca), traducator din latina, predicator si vicar al catedralei St. Paul din Londra.
Sir Edward DYER, 1543-1607. Poet specializat in elegii si pastorale, membru al curtii regale, trimis special (spion?) al Elisabetei in Tarile de Jos si Danemarca, mason, pasionat de alchimie si de ermetism.
ELISABETA I, 1533-1603. Regina a Angliei, patroana spirituala a artistilor, prezenta (?) intr-o replica din Henric al VII-lea, in care se afirma "Sunt sanse de zece contra unu ca aceasta piesa sa nu placa", posibila aluzie la faptul ca Elisabeta era singura femeie intre cei zece monarhi ai Europei din acea vreme. Gravura din editia in folio din 1623 a fost interpretata ca o posibila replica a portretului sau.
John FLETCHER, 1579-1625. Dramaturg englez, a facut parte din grupul de scriitori care se reunea la Mermaid Tavern (Shakespeare, Ben Jonson etc.) si a colaborat cu Shakespeare la scrierea a cel putin doua piese (Henric al VIII-lea si The Two Noble Kinsmen). De asemenea, cei doi ar mai fi scris impreuna Cardenio (manuscris pierdut, in care era prelucrata o povestire din Don Quijote de Cervantes).
Phillip HENSLOW(E), 1550-1616. Director de teatru, a construit teatrele Rose si Fortune, pe scenele carora s-au reprezentat multe dintre piesele lui Shakespeare. Se crede ca a contribuit la unele texte, iar pe altele le-ar fi modificat/cenzurat. Autor al unui Jurnal despre teatrul din epoca elisabetana si iacobita.
Mary Sidney HERBERT, 1561-1621. Contesa de Pembroke, considerata a doua femeie in stat dupa regina, sotie a liderului masonic al Miscarii Rosacruciene, mama a celor doi nobili carora le este dedicata editia in folio din 1623, sora poetului Philip Sidney, patroana a artelor.
IACOB I, 1566-1625. Rege al Scotiei (sub titulatura de Iacob al VI-lea), a urmat la tronul Angliei dupa decesul Elisabetei I (1603), fiind primul rege din familia Stuart. A desenat drapelul britanic si a intretinut o curte de artisti si oameni de cultura.
Ben JONSON, 1572-1637. Dramaturg, poet si actor, autor al pieselor Volpone si Alchimistul, bun prieten cu si, apoi, rival al lui Shakespeare, a contestat pasaje din Iulius Cezar si Poveste de iarna, semnand poemul prefatator al volumului in folio din 1623.
Roger MANNERS, Earl of Rutland, 1576-1612. Nobil englez, ginere al poetului Sir Philip Sidney, a calatorit intens prin Europa (studiind inclusiv la Universitatea din Padova) si a luat parte la rebeliunea contelui Essex impotriva Elisabetei I. Prieten al artistilor si scriitorilor contemporani, apreciat de regele Iacob I al Scotiei. Ar fi scris unele piese impreuna cu sotia sa, Elisabeth Sidney.
Christopher MARLOWE, 1564-1593 (?). Unul dintre marii autori dramatici elisabetani (Tamerlan, Doctor Faustus) si presupus agent secret (in slujba lui Walsingham), disparut in inchisoare in conditii misterioase, banuit ca si-ar fi inscenat moartea cu ajutorul prietenilor masoni si ca ar fi continuat sa scrie teatru si dupa 1593, folosind pseudonimul "Shakespeare".
Thomas MIDDLETON, 1580-1627. Dramaturg cunoscut si poet din perioada iacobita, a scris piese in colaborare cu alti autori din epoca (William Rowley, Cyril Tourneur) si a lucrat impreuna cu Shakespeare la redactarea unor scene din Macbeth, Masura pentru masura sau Timon din Atena.
Sir Henry NEVILLE, 1562-1615. Curtean si diplomat, ruda indepartata a Bardului din Avon. Multe dintre temele politice si locatiile geografice ale pieselor lui Shakespeare coincid cu cele din traseul existential al lui Neville, iar un text al acestuia din urma se pare ca a stat la baza redactarii piesei Henric al VIII-lea. Porecla sa era… Falstaff.
George PEELE, 1556-1596. Autor a numeroase piese de succes din epoca elisabetana, intre care drama istorica Edward I (1593), considerata prototip al pieselor-cronica ale lui Shakespeare. Peele ar fi redactat parti importante din Henric al VI-lea (folosite, dupa moartea sa prematura, de catre Shakespeare in versiunea finala) si Titus Andronicus.
Sir Walter RALEIGH, 1552 sau 1554-1618. Poet, curtean si explorator, a stabilit prima colonie britanica in Carolina de Nord (1584). Unele dintre poemele sale au inspirat fragmente din Furtuna, dar si din piesele lui Marlowe.
Edmund SPENSER, 1552-1599. Poet-laureat, s-a remarcat cu amplul poem The Faerie Queene (1590-1596), alegorie in versuri celebrand dinastia Tudor, al carei ultim reprezentant a fost Elisabeta I. Alaturi de Shakespeare si Marlowe, este considerat unul dintre autorii reprezentativi ai epocii. Personaj politic contoversat, a fost implicat in inabusirea rascoalei irlandeze din Munster si a scris carti in care sustinea genocidul si infometarea ca mijloace de lupta.
William STANLEY, Earl of Derby, 1561-1642. Fiu al mostenitoarei prezumtive a Elisabetei I, nepot al lui Henric al VII-lea, implicat in miscarea teatrala, alaturi de fratele sau, Ferdinando, Earl of Derby. Premiera piesei Visul unei nopti de vara a avut loc in cadrul petrecerii sale de nunta.
Edward de VERE, Earl of Oxford, 1550-1604. Poet si curtean, considerat unul dintre cei mai importanti candidati la rolul lui "Shakespeare, autor dramatic", multe dintre evenimentele din diverse piese avand corespondente in biografia sa. Teza este sustinuta, intre altii, de Freud si de Orson Welles. Din opera lui De Vere au supravietuit doar unele poeme si nici o piesa de teatru.
George WILKINS, ?-1607. Dramaturg (A Yorkshire Tragedy) si pamfletar, colaborator al altor autori de teatru (William Rowley si John Day), presupus coautor al pieselor Timon din Atena si, in special, Pericle, despre al carei subiect a semnat - cu pseudonimul John Gower - un roman postum, aparut in 1608.
Henry WRIOTHESLEY, Earl of Southampton, 1573-1624. Cel mai important protector al lui Shakespeare, care i-ar fi dedicat - cifrat? - majoritatea Sonetelor. Posibil fiu nelegitim si virtual pretendent la tronul Elisabetei I, nu putea semna piese de teatru de pe pozitia sa, asa ca s-ar fi folosit de relatia cu Shakespeare pentru a-si reprezenta operele.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.