Din aceeasi categorie
|
Sistemul nervos periferic (SNP)-Anatomie 1.668 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sistemul nervos central-Anatomie 1.204 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sistemul solar pe intelesul copiilor 151 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Introducere in sistemul cartezian 1.131 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Exploreaza anatomia corpului uman in 3D 438 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Universul si Sistemul Solar - lectie de geografie 416 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestea Sistemului Solar | 122 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cadranele sistemului de axe 2.677 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sistemul respirator-Anatomie 1.195 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sistemul limfatic-Anatomie 1.670 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Cursuri
Sistemul circulator-Anatomie
| Adaugat de Cozana | 26.11.2015 |  Adauga
la favorite |
2.065 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteInima, considerata ca un organ nobil de aproape toate culturile, nu este sediul sentimentelor. Rolul sau nu este insa mai putin important. Ea asigura circulatia sangelui in intregul corp. Este un organ muscular gol pe dinauntru, in forma de para, situat in partea mediana a cavitatii toracice, intre plamani. Nu mai mare decat pumnul, greutatea sa medie este de 260g si lungimea variaza de la 12cm la 14cm, la o latime de aproximativ 9cm. Varful sau, denumit apex, se sprijina pe diafragm si este usor orientat spre stanga.
Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si protejata spre exterior de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragma, de stern si de vasele mari, iar in interior de endocard—membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit din cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardiace care ii confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace.
In interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga intre ele celulele musculare si formeaza fascicule care se intrepatrund in spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice intareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem de irigare — arterele coronare — care ii aduc substatte nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si incercuiesc inima.
Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare, ventriculele. In atrii patrunde sangele mai sarac in oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de sange. Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, si fiecare dintre ele se prelungeste, in partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat, urechiusa, care ii mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid in urechiusa stanga.
Ventriculele sunt cavitati in forma de con, a caror baza este dirijata in sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Ventriculul drept trimite sangele spre plamani pentru a permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stang trimite sangele spre aorta, aceasta pornind circulatia sistemica.
Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru valvule. Datorita acestor patru valve, sangele circula in sens unic prin cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se inchid ca niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine.
Sangele urmeaza intotdeauna acelasi traiect in inima, de la dreapta, spre stanga: sarac in oxigen, intra in urechiusa dreapta apoi in ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a ajunge la plamani, unde se oxigeneaza. Sangele imbogatit cu oxigen se reintoarce apoi spre urechiusa stanga prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stang, apoi este ejectat de aorta, care il distribuie in corp prin ramificatiile sale. Venele aduc atunci sangele sarac in oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se inchide sistemul…
Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contracta si se relaxeaza in permanenta, intr-un ritm regulat. Este compus in cea mai mare parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noastra.
Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele.
Nodul sinusal se gaseste in peretele urechiusei stangi. Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cca 70-700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza atriile este dirijata spre nodulul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ 0,22 secunde pentru ca influxul sa se propage in intregul sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid atunci si sangele este ejectat in vase.
In timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. In timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sangele umple cavitatile. Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de continut. In cursul diastolei, presiunea e mica, sangele umple atriile relaxate, trecand apoi in ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt inchise.
In timpul sistolei, presiunea creste lent. Atriile se contracta si tot sangele este ejectat in ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimand sangele prezent in cavitatile lor si crescand in acelasi timp presiunea ventriculara.
Valvele atrio-ventriculare se inchid brusc pentru a impiedica orice reflux al sangelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitand ejectia sangelui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sangele ramas in aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care isi inchid automat valvele. Dupa inchiderea valvelor, incepe un nou ciclu, o noua diastola.
Circulatia sangelui este un mecanism complet in a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina si rezistenta periferica.
Debitul sanguin este definit de volumul de sange care se scurge in sistemul vascular intr-o perioada precisa de timp. El este constant atunci cand corpul este in repaus, dar poate varia in orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.
Presiunea sanguina desemneaza, in ceea ce o priveste, forta pe care sangele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sangele circula datorita diferentelor de presiune care il propulseaza in sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de inalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.
Propulsarea sangelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicand fibre simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si asupra volumului de sange ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.
Ambele actioneaza eliberand substante chimice care exercita sau inhiba celulele cardiace. Atunci cand organismul sufera un stres, sistemul nervos simpatic emite noradrenalina care determina inima sa bata mai repede. Cand corpul este in repaus, sistemul parasimpatic incetineste ritmul cardiac eliberand aceticolina.
Circulatia sangelui este franata de frecarea lichidului de peretii vaselor. Este ceea ce se numeste rezistenta periferica. Vascozitatea sangelui, diametrul sau lungimea vaselor pot face ca aceasta rezistenta sa varieze. O vascozite crescuta, ca si ingustimea unui vas pot incetini sensibil scurgerea sangelui. O usoara crestere a diametrului sau este suficienta pentru a reduce rezistenta si presiunea arteriala.
Atunci cand ventriculul stang se contracta, sangele este expulzat spre aorta cu o forta care ii permite sa curga cu foarte mare viteza, destinzand peretii aortei. In mod obisnuit, sunt masurate doua feluri de presiune arteriala. Presiunea sistolica sau maximala, care se masoara in timpul unei contractii cardiace si se situeaza in medie intre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune scade apoi foarte rapid si atinge minima in timpul fazei de repaus a inimii. Presiunea minima, diastolica, variaza intre 6cm si 9 cm de mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul dumneavoastra atunci cand va ia tensiunea: 14 cu 8 sau 10 cu 6. Circulatia sangelui variaza dupa tesuturile pe care le deserveste fiecare organ avand propriile sale nevoi sanguine. Acest fenomen denumit rezistenta periferica variaza in functie de vascozitatea sangelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii scheletici necesita un debit sanguin adaptat la activitatile lor de moment. Pielea, care indeplineste mai multe functii, printre care reglarea temperaturii corporale, necesita un debit sanguin de aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit sanguin mai stabil, de ordinul a 0,75 litri pe minut. Debitul sanguin raspunde astfel exigentelor fiecarui organ si ale miliardelor de celule care compun organismul.
Pompa cardiaca este compusa dintr-o masa contractila, miocardul, acoperita si protejata spre exterior de epicard, strat foarte rezistent care o leaga de diafragma, de stern si de vasele mari, iar in interior de endocard—membrana fina, alba, care tapeteaza interiorul cavitatii cardiace. Miocardul este constituit din cea mai mare parte a masei inimii. Este constituit mai ales din celule musculare cardiace care ii confera capacitatea de a se contracta. Aceste contractii ritmice sunt denumite batai cardiace.
In interiorul miocardului, fibre de tesut conjunctiv leaga intre ele celulele musculare si formeaza fascicule care se intrepatrund in spirala. Aceasta retea de fibre dense si elastice intareste peretele intern al miocardului. Miocardul are propriul sau sistem de irigare — arterele coronare — care ii aduc substatte nutritive si oxigenul necesar functionarii. Aceste artere iau nastere la baza aortei si incercuiesc inima.
Muschiul cardiac contine doua cavitati superioare, atriile, si doua inferioare, ventriculele. In atrii patrunde sangele mai sarac in oxigen, dupa ce a circulat prin organism. Data fiind dimensiunea lor mica, acestea nu participa realmente la activitatea de pompa a inimii si nici la umplerea ventriculelor a 3 linguri de sange. Atriile sunt separate de o membrana, septul interatrial, si fiecare dintre ele se prelungeste, in partea sa superioara, printr-un corp plat si plisat, urechiusa, care ii mareste volumul. Venele pulmonare, ca si alte vene ale inimii, se deschid in urechiusa stanga.
Ventriculele sunt cavitati in forma de con, a caror baza este dirijata in sus. Ele sunt separate, de asemenea, de o membrana, septul interventricular, si constituie punctul de plecare a circulatiei sanguine. Acestea sunt pompele propriu-zise ale inimii. Ventriculul drept trimite sangele spre plamani pentru a permite schimburile de gaze. El este pompa circulatiei pulmonare. Ventriculul stang trimite sangele spre aorta, aceasta pornind circulatia sistemica.
Doua orificii dotate cu valvule se observa la intrarea fiecarui ventricul, patru valvule. Datorita acestor patru valve, sangele circula in sens unic prin cele patru cavitati ale inimii. Valvele se deschid si se inchid ca niste clapete, straturile lor externe fiind sensibile la variatiile presiunii sanguine.
Sangele urmeaza intotdeauna acelasi traiect in inima, de la dreapta, spre stanga: sarac in oxigen, intra in urechiusa dreapta apoi in ventriculul drept, traverseaza trunchiul pulmonar pentru a ajunge la plamani, unde se oxigeneaza. Sangele imbogatit cu oxigen se reintoarce apoi spre urechiusa stanga prin venele pulmonare. El trece prin ventriculul stang, apoi este ejectat de aorta, care il distribuie in corp prin ramificatiile sale. Venele aduc atunci sangele sarac in oxigen spre urechiusa dreapta. Astfel se inchide sistemul…
Inima este deseori comparata cu o pompa. Acest muschi cu patru cavitati se contracta si se relaxeaza in permanenta, intr-un ritm regulat. Este compus in cea mai mare parte din miocard. Contractia muschiului este complet independenta de vointa noastra.
Mecanismul contractiei se bazeaza pe emiterea si transmiterea de impulsuri electrice denumite potentiale de actiune. Aceste semnale sunt propagate dupa un mecanism denumit depolarizare. Din o suta de fibre ale miocardului, una singura poate declansa un potential de actiune. Sistemul de conducerea a inimii este compus din noduri, aglomerari tisulare globuloase, ansambluri de fibre nervoase paralele.
Nodul sinusal se gaseste in peretele urechiusei stangi. Minuscul, el ofera cea mai rapida frecventa de impulsuri dintre toate elementele sistemului de conducere, cca 70-700 de ori pe minut. Unda potentiala creata de nodul sinusal ce traverseaza atriile este dirijata spre nodulul atrio-ventricular. Este nevoie de aproximativ 0,22 secunde pentru ca influxul sa se propage in intregul sistem de conducere a inimii. Contractia ventriculara are loc imediat dupa sosirea influxului, de la apexul cardiac spre partea superioara a ventriculelor. Valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid atunci si sangele este ejectat in vase.
In timpul unei batai a inimii se produc multiple evenimente. Reunite sub denumirea de revolutie cardiaca. Aceasta cuprinde doua faze. In timpul primei faze, diastola, peretele atriilor si ventriculelor se relaxeaza, iar sangele umple cavitatile. Cea de a doua faza, sau sistola, cuprinde contractia peretelui si golirea sa de continut. In cursul diastolei, presiunea e mica, sangele umple atriile relaxate, trecand apoi in ventricule prin orificii cu valvele deschise. Valvele aortei si trunchiul pulmonar sunt inchise.
In timpul sistolei, presiunea creste lent. Atriile se contracta si tot sangele este ejectat in ventricule. Muschii peretilor ventriculari se contracta, comprimand sangele prezent in cavitatile lor si crescand in acelasi timp presiunea ventriculara.
Valvele atrio-ventriculare se inchid brusc pentru a impiedica orice reflux al sangelui. Apoi valvele aortei si ale trunchiului pulmonar se deschid, permitand ejectia sangelui spre aorta si spre trunchiul pulmonar. Dupa aceasta expulzate, ventriculele se destind si presiunea ventriculara scade sensibil. Sangele ramas in aorta si trunchi reflueaza atunci spre ventricule, care isi inchid automat valvele. Dupa inchiderea valvelor, incepe un nou ciclu, o noua diastola.
Circulatia sangelui este un mecanism complet in a carui reglare intervin diverse sisteme ale organismului: sistemul nervos, hormonal si sistemul umoral. Trei parametri caracterizeaza aparatul circulator: debitul sanguin, presiunea sanguina si rezistenta periferica.
Debitul sanguin este definit de volumul de sange care se scurge in sistemul vascular intr-o perioada precisa de timp. El este constant atunci cand corpul este in repaus, dar poate varia in orice moment, dupa starea sau nevoile organismului.
Presiunea sanguina desemneaza, in ceea ce o priveste, forta pe care sangele o exercita asupra peretilor vaselor, cum ar fi arterele sau venele. Sangele circula datorita diferentelor de presiune care il propulseaza in sistemul vascular. Acest lichid se scurge astfel cu fluiditatea dintr-o regiune de inalta presiune, cum este aorta, spre o regiune de joasa presiune, cum sunt marile vene.
Propulsarea sangelui este controlata de aparatul cardio-vascular si de sistemele nervos si hormonal. De natura extrinseca, acest al doilea control al volumului sanguin se realizeaza prin intermediul unei duble inervatii a inimii implicand fibre simpatice si parasimpatice; primele au un efect accelerator asupra frecventei si asupra volumului de sange ejectat, celelalte modereaza frecventa cardiaca.
Ambele actioneaza eliberand substante chimice care exercita sau inhiba celulele cardiace. Atunci cand organismul sufera un stres, sistemul nervos simpatic emite noradrenalina care determina inima sa bata mai repede. Cand corpul este in repaus, sistemul parasimpatic incetineste ritmul cardiac eliberand aceticolina.
Circulatia sangelui este franata de frecarea lichidului de peretii vaselor. Este ceea ce se numeste rezistenta periferica. Vascozitatea sangelui, diametrul sau lungimea vaselor pot face ca aceasta rezistenta sa varieze. O vascozite crescuta, ca si ingustimea unui vas pot incetini sensibil scurgerea sangelui. O usoara crestere a diametrului sau este suficienta pentru a reduce rezistenta si presiunea arteriala.
Atunci cand ventriculul stang se contracta, sangele este expulzat spre aorta cu o forta care ii permite sa curga cu foarte mare viteza, destinzand peretii aortei. In mod obisnuit, sunt masurate doua feluri de presiune arteriala. Presiunea sistolica sau maximala, care se masoara in timpul unei contractii cardiace si se situeaza in medie intre 10 si 14 cm de mercur. Aceasta presiune scade apoi foarte rapid si atinge minima in timpul fazei de repaus a inimii. Presiunea minima, diastolica, variaza intre 6cm si 9 cm de mercur. Aceasta sunt cifre pe care vi le comunica medicul dumneavoastra atunci cand va ia tensiunea: 14 cu 8 sau 10 cu 6. Circulatia sangelui variaza dupa tesuturile pe care le deserveste fiecare organ avand propriile sale nevoi sanguine. Acest fenomen denumit rezistenta periferica variaza in functie de vascozitatea sangelui, diametrul sau lungimea vaselor. Astfel, muschii scheletici necesita un debit sanguin adaptat la activitatile lor de moment. Pielea, care indeplineste mai multe functii, printre care reglarea temperaturii corporale, necesita un debit sanguin de aproape 2,5 litri pe minut. Creierul, are nevoie de un debit sanguin mai stabil, de ordinul a 0,75 litri pe minut. Debitul sanguin raspunde astfel exigentelor fiecarui organ si ale miliardelor de celule care compun organismul.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.