Germania a fost prima tara care a recunoscut independenta Sloveniei si Croatiei, exercitand presiuni, prin aceasta, si asupra altor tari .
Acest lucru a condus la Razboiul de 10 Zile din Slovenia, cand armata iugoslava a patruns pe teritoriul acesteia, la sfarsitul lui iunie 1991. Dupa Razboi, Comunitatea Europeana a recunoscut independenta Sloveniei, pe 15 ianuarie 1992, Natiunile Unite pe 22 mai, iar Slovenia adera la Uniunea Europeana in 2004.
In 1991 izbucneste un conflict intre Iugoslavia si Croatia, cand si aceasta isi declara independenta. Incetarea focului s-a infaptuit in 1992. Cu toate acestea, Croatia a continuat operatiuni militare de mica amploare pana in 1995, participand activ si la razboiul din Bosnia. In 1995, Croatia interprinde Operatiunea Furtuna, cu scopul de a cuceri regiunea Krajina.
Un general croat a fost acuzat de catre Tribunalul din Haga pentru crime de razboi, in timp ce batalia a fost esentiala pentru “cimentarea independentei croate". Statele Unite au sprijinit Operatiunea, iar CIA a oferit informatii militare croatilor, care au “scapat" de aproape 200.000 de sarbi, mai ales prin crime, jefuiri, incendierea satelor, intr-un cuvant, prin genocid [6]. Armata croata a fost sprijinita de americani, iar generalul croat judecat la Haga a fost sprijint de CIA in mod personal .
In 1992 a inceput razboiul in Bosnia, care a durat pana in 1995. In 1990 Alija Izetbegovic, musulman fanatic si fost colaborator nazist, este ales presedintele Bosniei .
In 1992, Secretarul de Stat in administratia Bush Sr. este nimeni altul decat Lawrence Eagleburger, care l-a avertizat pe Milosevic despre posibilitatea deteriorarii relatiilor cu SUA, in urma acestor actiuni. Acest avertisment a fost dat la un an de la trimiterea in Bosnia, la presedintele Izetbegovic, a ambasadorului Warren Zimmerman, pentru a-l incuraja pe acesta sa renunte la orice intelegere “care ar putea impiedica dezmembrarea Iugoslaviei" .
Tradus si adaptat de la: GeoPoliticalMonitor.com