Din aceeasi categorie
|
Panteonul din Roma 544 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lumea noua: 144 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Irena SENDLER 970 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Pompeii-Italia 786 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Scoala In Epoca De Aur a Romaniei 1.075 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut - Copiii patriei comuniste 664 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Anglia la ananghie - Al doilea razboi mondial 997 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cei mai bogati oameni din lume din toate timpurile 1.879 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria savarinei 3.356 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaruri despre trecut: Hot in epoca de aur 941 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Oribila lume a azilelor pentru copii din Anglia
| Adaugat de felix | 26.07.2014 |  Adauga
la favorite |
1.104 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteOribila lume a Azilelor pentru saraci din Anglia
In Anglia si Tara Galilor un azil pentru saraci,in limbajul cotidian cunoscut ca " piron", a fost un loc unde cei care nu putau sa se sustina singuri aveau oferita cazarea si folosirea fortei de munca.
Cea mai veche mentiune cunoscuta a acestui termen dateaza din 1631, intr-un raport al primarului din Abingdon,
Originile Azilelor pentru saraci pot fi urmarite in Poor Law Act din 1388, care a incercat sa abordeze lipsa fortei de munca ca urmare a Moartii Neagre in Anglia care a dus la restrangerea circulatiei muncitorilor, si in cele din urma a condus la situatia de a deveni responsabili pentru sprijinul saracilor .
Dar somajul in masa de la sfarsitul razboaielor napoleoniene din 1815, introducerea de noi tehnologii pentru a inlocui lucratorii agricoli, in special, si o serie de recolte proaste, a dovedit ca la inceputul anilor 1830 ca sistemului stabilit de ajutorare a saracilor s-a dovedit a fi nesustenabil.
Noua lege privind saracii, din 1834, a incercat sa inverseze tendinta economica prin descurajarea furnizarii de ajutor pentru oricine care ar fi refuzat sa intr-un azil de saraci.
Unele autoritati privind legea saracilor au sperat sa faca profitibila utilizarea fortei de munca a locatarilor lor, care in general nu aveau abilitatile sau motivatia de a concura pe piata libera a muncii.
Cei mai multi au fost angajati in activitati, cum ar fi spargerea pietrelor , zdrobirea oaselor pentru a produce ingrasaminte, sau alegerea de cilti folosind un cui de metal mare, cunoscut ca "piron", aici avand probabil, originea porecla azilelor pentru saraci.
Viata intr-un lacas pentru saraci a fost destinata sa fie dura, pentru a-i descuraja pe cei apti de munca dintre saraci si pentru a se asigura ca se aplica numai celor cu adevarat nevoiasi.
Dar, in domenii cum ar fi furnizarea de asistenta medicala gratuita si a educatiei pentru copii, nici una din ele nu a fost disponibila pentru saracii din Anglia pana in secolul al 20-lea, cand locatarii azilului au fost avantajat fata de populatia generala, o dilema pe care Legea autorizarii saracilor nu au reusit sa o rezolve.
Din secolul al 19-lea , Azilele pentru saraci au devenit din ce in ce mai mult refugii pentru persoanele in varsta, infirme si bolnave, mai degraba decat pentru cei saraci apti de munca , iar in 1929 a fost adoptata o legislatie care sa permita autoritatilor locale sa ia mai multi infirmeri in azile decat spitalele municipale.
Desi azilele au fost eliminate in mod oficial de aceeasi legislatie in 1930, multi au continuat in conformitate cu noua lor denumire - institutii de asistenta publica, sub controlul autoritatilor locale.
Nu a fost mult pana la Legea Nationala de Asistenta din 1948 prin care ultimele vestigii ale Legii Saracilor a disparut, si cu ea Azilele pentru saraci.
In Anglia si Tara Galilor un azil pentru saraci,in limbajul cotidian cunoscut ca " piron", a fost un loc unde cei care nu putau sa se sustina singuri aveau oferita cazarea si folosirea fortei de munca.
Cea mai veche mentiune cunoscuta a acestui termen dateaza din 1631, intr-un raport al primarului din Abingdon,
Originile Azilelor pentru saraci pot fi urmarite in Poor Law Act din 1388, care a incercat sa abordeze lipsa fortei de munca ca urmare a Moartii Neagre in Anglia care a dus la restrangerea circulatiei muncitorilor, si in cele din urma a condus la situatia de a deveni responsabili pentru sprijinul saracilor .
Dar somajul in masa de la sfarsitul razboaielor napoleoniene din 1815, introducerea de noi tehnologii pentru a inlocui lucratorii agricoli, in special, si o serie de recolte proaste, a dovedit ca la inceputul anilor 1830 ca sistemului stabilit de ajutorare a saracilor s-a dovedit a fi nesustenabil.
Noua lege privind saracii, din 1834, a incercat sa inverseze tendinta economica prin descurajarea furnizarii de ajutor pentru oricine care ar fi refuzat sa intr-un azil de saraci.
Unele autoritati privind legea saracilor au sperat sa faca profitibila utilizarea fortei de munca a locatarilor lor, care in general nu aveau abilitatile sau motivatia de a concura pe piata libera a muncii.
Cei mai multi au fost angajati in activitati, cum ar fi spargerea pietrelor , zdrobirea oaselor pentru a produce ingrasaminte, sau alegerea de cilti folosind un cui de metal mare, cunoscut ca "piron", aici avand probabil, originea porecla azilelor pentru saraci.
Viata intr-un lacas pentru saraci a fost destinata sa fie dura, pentru a-i descuraja pe cei apti de munca dintre saraci si pentru a se asigura ca se aplica numai celor cu adevarat nevoiasi.
Dar, in domenii cum ar fi furnizarea de asistenta medicala gratuita si a educatiei pentru copii, nici una din ele nu a fost disponibila pentru saracii din Anglia pana in secolul al 20-lea, cand locatarii azilului au fost avantajat fata de populatia generala, o dilema pe care Legea autorizarii saracilor nu au reusit sa o rezolve.
Din secolul al 19-lea , Azilele pentru saraci au devenit din ce in ce mai mult refugii pentru persoanele in varsta, infirme si bolnave, mai degraba decat pentru cei saraci apti de munca , iar in 1929 a fost adoptata o legislatie care sa permita autoritatilor locale sa ia mai multi infirmeri in azile decat spitalele municipale.
Desi azilele au fost eliminate in mod oficial de aceeasi legislatie in 1930, multi au continuat in conformitate cu noua lor denumire - institutii de asistenta publica, sub controlul autoritatilor locale.
Nu a fost mult pana la Legea Nationala de Asistenta din 1948 prin care ultimele vestigii ale Legii Saracilor a disparut, si cu ea Azilele pentru saraci.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.