AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Range of tenor voice marked on keyboard.svg
Tenor
Range of baritone voice marked on keyboard3.svg
Bariton
Range of bass voice marked on keyboard.svg
Bas
O soprana este o cantareata a carei intindere vocala corespunde registrului acut (cel mai inalt).[1] Termenul este folosit mai ales in legatura cu interpretele de opera, desi sopranele sunt prezente in toate genurile muzicale. Notiunea de soprana este frecvent interpretata incorect, impresia fiind ca nu doar intinderea este definitorie, ci si tipul „clasic" de educare a vocii. In realitate, orice femeie cu disponibilitati in registrul acut are voce de soprana.
Partitura corespunzatoare unei voci de soprana se noteaza intotdeauna in cheia sol. Timbrul de soprana este cel mai sarac in armonice, motiv pentru care scriitura (indeosebi cea pentru cor) trebuie sa urmeze anumite rigori
Ambitusul „de baza" al unei soprane coriste se intinde de la mi din octava intai pana la sol din octava a doua; o voce mai dezvoltata poate cobori pana la do central (sau chiar la si din octava mica) si atinge la din a doua octava.In cazul unui cor format din mai multe partide de voci feminine, distanta (intervalul armonic maxim admis) intre sopran si vocea aflata imediat dedesubt – de obicei, alto – este de cel mult o decima (terta peste octava
Sopranele soliste au ambitusul mult mai larg, atat in grav (se poate merge pana la sol, chiar fasharp din octava mica), cat si in acut (unde se poate ajunge la re, mi sau fa din octava a treia). Exista doar cateva zeci de soprane consemnate de-a lungul timpului cu ambitusul mult largit in acut – chiar si pana in octava a patra sau a cincea. Soprana cea mai cunoscuta pentru ambitusul remarcabil fata de posibilitatile vremii ei a fost peruana Yma Sumac.[7] Un mister al acusticii actuale este registrul flageolet, aptitudine intalnita doar la un numar mic de cantareti (de ambele sexe, dar mai ales la soprane) – cazul cel mai cunoscut fiind cel al cantaretei americane de muzica soul Minnie Riperton.