Din aceeasi categorie
|
Autonomia robotilor 185 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
„Robotii" extraordinari 198 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Disectii ale gigantiilor naturii : Pitonul 602 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Iluminatii - Bestsellerul lui Dan Brown 1.526 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Simon Parkes - Avalon 1.152 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
29 iunie Sf Petru si Pavel 269 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cine s-ar fi gandit ca berea a salvat omenirea? 178 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sir Roger Moore 1.305 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Brain Man: Baiatul cu creierul incredibil 340 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Woody Allen 1.052 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Simon Bolivar
| Adaugat de Cozana | 10.01.2014 |  Adauga
la favorite |
1.153 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteBolivar, Simon supranumit Eliberatorul (24.07.1783, Caracas, Noua Granada, azi Venezuela – 17.12.1830, langa Santa Marta, Columbia). Soldat si om de stat sud-american care a condus revolutiile impotriva dominatiei spaniole in viceregatul Noua Granada. A fost presedintele Gran Colombia (1819—1830) si dictator in Peru (1823-1826).
Fiu al unui aristocrat venezuelan de origine spaniola, Bolivar s-a nascut intr-o familie bogata si nobila. Dupa moartea tatalui, cand baiatul avea doar trei ani, si a mamei, sase ani mai tarziu, unchiul lui i-a administrat mostenirea si i-a pus la dispozitie profesori privati. La 16 ani, Bolivar a fost trimis in Europa pentru a-si desavarsi educatia. Timp de trei ani a trait in Spania, iar in 1801 s-a casatorit cu fiica unui nobil spaniol si s-a intors impreuna cu ea la Caracas. Tanara sotie a murit de febra galbena la mai putin de un an dupa casatorie.
In 1804, cand Napoleon se apropia de apogeul carierei, Bolivar a revenit in Europa. La Paris s-a intalnit cu unul dintre fostii sai profesori din copilarie, Simon Rodriguez, care l-a instruit in operele ganditorilor rationalisti europeni, printre care Locke, Hobbes, Buffon, d’Alembert si Helvetius, dar si Voltaire, Montesquieu si Rousseau. In imaginatia lui Bolivar a incoltit ideea independentei Americii hispanice si, in timpul unei calatorii la Roma, pe cand se afla pe inaltimile Monte Sacro, a jurat sa-si elibereze tara. In 1807 s-a intors in Venezuela prin Statele Unite, vizitand si orasele din est.
Miscarea de independenta
Miscarea de independenta latino-americana a izbucnit la un an dupa intoarcerea lui Bolivar, pentru ca invazia lui Napoleon in Spania a slabit autoritatea spaniola. Bolivar a participat la diverse intalniri conspirative, iar la 19 aprilie 1810 guvernatorului spaniol i s-a luat oficial puterea si a fost expulzat din Venezuela. Puterea a fost preluata de o junta. Pentru a obtine ajutor, Bolivar a fost trimis intr-o misiune la Londra, unde a ajuns in iulie. Misiunea sa era sa explice in Anglia greutatile coloniei revolutionare, sa obtina recunoasterea din partea acesteia si sa primeasca arme si sprijin. Desi negocierile oficiale au esuat, Bolivar a promovat cauza revolutiei, convingandu-l pe exilatul Francisco de Miranda, care in 1806 incercase sa elibereze Venezuela de unul singur, sa revina in Caracas si sa preia comanda miscarii de independenta.
Venezuela era in fierbere. In martie 1811, la Caracas s-a intrunit un congres national pentru a elabora o constitutie. Dupa lungi deliberari, la 5 iulie 1811 a fost proclamata independenta Venezuelei. Bolivar a intrat in armata tinerei republici si i s-a incredintat Puerto Cabello, un port vital pentru Venezuela. In urma tradarii unui ofiter, fortareata a fost deschisa fortelor spaniole, iar Miranda, dictator si comandant suprem, a inceput negocierile cu comandantul spaniol. A fost semnat un armistitiu (iulie 1812) care a lasat intreaga tara la mila Spaniei. Miranda a fost predat soldatilor spanioli – dupa ce Bolivar si ceilalti, care-l considerau un tradator, l-au impiedicat sa fuga din Venezuela – si si-a petrecut restul vietii in inchisorile spaniole.
Hotarat sa continue lupta, Bolivar a obtinut permisiunea de a parasi tara si a mers la Cartagena, in Noua Granada (Columbia de azi). Acolo si-a publicat prima din marile sale declaratii politice – Manifestul de la Cartagena (El Manifiesto de Cartagena) – in care a atribuit caderea Primei Republici lipsei unui guvern puternic si a facut apel la un efort revolutionar unit pentru a distruge puterea Spaniei in America. Cu sprijinul patriotilor din Noua Granada, Bolivar a condus o forta expeditionara pentru a recuceri Venezuela. Intr-o campanie rapida si dura, i-a invins pe regalisti in sase batalii pe muchie de cutit, iar la 6 august 1813 a intrat in Caracas. A primit titlul de Eliberator si a instaurat dictatura politica, insa razboiul de independenta era abia la inceput.
In 1814, Bolivar a fost infrant din nou de spanioli, care ii transformasera pe asa-zisii llaneros (vacari) condusi de Jose Tomas Boves intr-o cavalerie nedisciplinata, dar foarte salbatica si eficienta, careia Bolivar nu a reusit sa-i faca fata. Boves s-a purtat atroce cu patriotii creoli, iar momentul in care a cucerit Caracasul si alte orase principale a pus capat celei de-a doua republici venezuelene.
Foarte aproape de a avea aceeasi soarta ca Miranda, Bolivar a fugit in Noua Granada, apoi in Jamaica. In exil, Bolivar a scris cel mai important document al carierei sale – Scrisoare din Jamaica (La Carta de Jamaica) in care a schitat o panorama grandioasa, din Chile si Argentina pana in Mexic. „Legaturile", scria Bolivar, „care ne-au unit cu Spania au fost retezate". A propus infiintarea unor republici constitutionale in toata America hispanica, iar pentru fostul viceregat al Noii Granade si-a imaginat un guvern construit dupa modelul celui din Marea Britanie, cu o Camera superioara ereditara, o Camera inferioara aleasa si un presedinte pe viata. Ultima prevedere, asupra careia Bolivar a insistat de-a lungul intregii cariere, reprezenta cea mai indoielnica idee a gandirii sale politice.
Fiu al unui aristocrat venezuelan de origine spaniola, Bolivar s-a nascut intr-o familie bogata si nobila. Dupa moartea tatalui, cand baiatul avea doar trei ani, si a mamei, sase ani mai tarziu, unchiul lui i-a administrat mostenirea si i-a pus la dispozitie profesori privati. La 16 ani, Bolivar a fost trimis in Europa pentru a-si desavarsi educatia. Timp de trei ani a trait in Spania, iar in 1801 s-a casatorit cu fiica unui nobil spaniol si s-a intors impreuna cu ea la Caracas. Tanara sotie a murit de febra galbena la mai putin de un an dupa casatorie.
In 1804, cand Napoleon se apropia de apogeul carierei, Bolivar a revenit in Europa. La Paris s-a intalnit cu unul dintre fostii sai profesori din copilarie, Simon Rodriguez, care l-a instruit in operele ganditorilor rationalisti europeni, printre care Locke, Hobbes, Buffon, d’Alembert si Helvetius, dar si Voltaire, Montesquieu si Rousseau. In imaginatia lui Bolivar a incoltit ideea independentei Americii hispanice si, in timpul unei calatorii la Roma, pe cand se afla pe inaltimile Monte Sacro, a jurat sa-si elibereze tara. In 1807 s-a intors in Venezuela prin Statele Unite, vizitand si orasele din est.
Miscarea de independenta
Miscarea de independenta latino-americana a izbucnit la un an dupa intoarcerea lui Bolivar, pentru ca invazia lui Napoleon in Spania a slabit autoritatea spaniola. Bolivar a participat la diverse intalniri conspirative, iar la 19 aprilie 1810 guvernatorului spaniol i s-a luat oficial puterea si a fost expulzat din Venezuela. Puterea a fost preluata de o junta. Pentru a obtine ajutor, Bolivar a fost trimis intr-o misiune la Londra, unde a ajuns in iulie. Misiunea sa era sa explice in Anglia greutatile coloniei revolutionare, sa obtina recunoasterea din partea acesteia si sa primeasca arme si sprijin. Desi negocierile oficiale au esuat, Bolivar a promovat cauza revolutiei, convingandu-l pe exilatul Francisco de Miranda, care in 1806 incercase sa elibereze Venezuela de unul singur, sa revina in Caracas si sa preia comanda miscarii de independenta.
Venezuela era in fierbere. In martie 1811, la Caracas s-a intrunit un congres national pentru a elabora o constitutie. Dupa lungi deliberari, la 5 iulie 1811 a fost proclamata independenta Venezuelei. Bolivar a intrat in armata tinerei republici si i s-a incredintat Puerto Cabello, un port vital pentru Venezuela. In urma tradarii unui ofiter, fortareata a fost deschisa fortelor spaniole, iar Miranda, dictator si comandant suprem, a inceput negocierile cu comandantul spaniol. A fost semnat un armistitiu (iulie 1812) care a lasat intreaga tara la mila Spaniei. Miranda a fost predat soldatilor spanioli – dupa ce Bolivar si ceilalti, care-l considerau un tradator, l-au impiedicat sa fuga din Venezuela – si si-a petrecut restul vietii in inchisorile spaniole.
Hotarat sa continue lupta, Bolivar a obtinut permisiunea de a parasi tara si a mers la Cartagena, in Noua Granada (Columbia de azi). Acolo si-a publicat prima din marile sale declaratii politice – Manifestul de la Cartagena (El Manifiesto de Cartagena) – in care a atribuit caderea Primei Republici lipsei unui guvern puternic si a facut apel la un efort revolutionar unit pentru a distruge puterea Spaniei in America. Cu sprijinul patriotilor din Noua Granada, Bolivar a condus o forta expeditionara pentru a recuceri Venezuela. Intr-o campanie rapida si dura, i-a invins pe regalisti in sase batalii pe muchie de cutit, iar la 6 august 1813 a intrat in Caracas. A primit titlul de Eliberator si a instaurat dictatura politica, insa razboiul de independenta era abia la inceput.
In 1814, Bolivar a fost infrant din nou de spanioli, care ii transformasera pe asa-zisii llaneros (vacari) condusi de Jose Tomas Boves intr-o cavalerie nedisciplinata, dar foarte salbatica si eficienta, careia Bolivar nu a reusit sa-i faca fata. Boves s-a purtat atroce cu patriotii creoli, iar momentul in care a cucerit Caracasul si alte orase principale a pus capat celei de-a doua republici venezuelene.
Foarte aproape de a avea aceeasi soarta ca Miranda, Bolivar a fugit in Noua Granada, apoi in Jamaica. In exil, Bolivar a scris cel mai important document al carierei sale – Scrisoare din Jamaica (La Carta de Jamaica) in care a schitat o panorama grandioasa, din Chile si Argentina pana in Mexic. „Legaturile", scria Bolivar, „care ne-au unit cu Spania au fost retezate". A propus infiintarea unor republici constitutionale in toata America hispanica, iar pentru fostul viceregat al Noii Granade si-a imaginat un guvern construit dupa modelul celui din Marea Britanie, cu o Camera superioara ereditara, o Camera inferioara aleasa si un presedinte pe viata. Ultima prevedere, asupra careia Bolivar a insistat de-a lungul intregii cariere, reprezenta cea mai indoielnica idee a gandirii sale politice.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.