Din aceeasi categorie
|
Unirile romanilor, episodul 6 - Marea Unire 782 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Hollywood - Anii 1932-1934-Secvente de arhiva-2 1.096 vizite - 0 comentarii adaugat de Alexandra |
||||||||||||||||||
|
Un sistem revolutionar pentru o viata fara stres 296 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Kayseri-Turcia 1.252 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Copehill Down, Wiltshire, Anglia 1.050 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Personaje ale nazismului - Rudolf Hess 604 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Parcul National Great Smoky Mountains 1.811 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Secretele lui Leonardo da Vinci 771 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Bleriot, traversarea imposibila 539 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mentalism si mentalisti celebri 233 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Dadaism
| Adaugat de Cozana | 04.12.2013 |  Adauga
la favorite |
1.218 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDadaismul este un curent artistic.
Generatia de artisti de dupa Primul Razboi Mondial, confruntata pentru prima data cu ororile unui razboi care nu dadea semne ca s-ar apropia de sfarsit a fost una din cele mai radicale din istoria umanitatii.
Intelectualii, dezertorii, refugiatii politici, toti revoltatii impotriva absurditatii acestui conflict, se reunesc in mod regulat in jurul scriitorului roman Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire", in Zurich, capitala Elvetiei, pe atunci stat neutru.
Vrand sa raspunda absurdului prin absurd, ei isi manifesta revolta mai curand prin provocare, decat prin idei estetice.
Marcel Iancu va scrie: „Ne-am pierdut increderea in cultura actuala. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie sa reincepem actul createi pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem sa zguduim ideile, opinia publica, educatia, institutiile, muzeele, bunul simt asa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce tine de vechea ordine."[necesita citare]
Astfel, manifestul dadaist a fost publicat intr-un prim si singur numar al revistei Cabaret Voltaire.
Din martie 1919, odata cu Tristan Tzara, miscarea se muta la Paris, unde se intalneste cu scriitorii din grupul miscarii suprarealiste Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ.
Multi dadaisti publica in revista lui Francis Picabia „391" (infiintata la Barcelona in 1917, transplantata la New York, Zurich, apoi la Paris). In revista apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Rene Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Phillipe Soupault, Tristan Tzara, Edgar Varese etc.
Se reiau spectacolele de scandal si in luna mai a anului 1921 se regizeaza procesul intentat lui M. Barres acuzat de „delict impotriva securitatii spiritului". Dupa ce in 1921 Picabia se separase de miscare, in 1922 se produce ruptura intre dadaism si grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul.
Dadaismul supravietuieste inca datorita aproape exclusiv personalitatii lui Tzara si – ca o varianta – lettrismului lui Isidore Isou), abordand tendinte protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente" si „epatarea filistinismului" din „oroarea de academism" – George Calinescu), facand din arbitrar si din hazard principii ale creatiei (Tristan Tzara: „Luati un jurnal, luati o pereche de foarfeci, alegeti un articol, taiati-l, taiati pe urma fiecare cuvant, puneti totul intr-un sac, miscati)
Principiile teoretice nu sunt aplicate, insa, cu toata strictetea. Iata de exemplu cateva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp (cunoscut mai ales ca sculptor): „Le pere s’est pendu/ a la place de la pendule/ La mere est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet / Tou les trois suivent/ le tic-tac de pere". Dincolo de nihilismul si de enormitatiile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledand pentru o libertate absoluta promovand inventii plastice si verbale adesea seducatoare care au largit investigatia artistica si a creat o atmosfera propice pentru indrazneala si experiente uluitoare.
Generatia de artisti de dupa Primul Razboi Mondial, confruntata pentru prima data cu ororile unui razboi care nu dadea semne ca s-ar apropia de sfarsit a fost una din cele mai radicale din istoria umanitatii.
Intelectualii, dezertorii, refugiatii politici, toti revoltatii impotriva absurditatii acestui conflict, se reunesc in mod regulat in jurul scriitorului roman Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire", in Zurich, capitala Elvetiei, pe atunci stat neutru.
Vrand sa raspunda absurdului prin absurd, ei isi manifesta revolta mai curand prin provocare, decat prin idei estetice.
Marcel Iancu va scrie: „Ne-am pierdut increderea in cultura actuala. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie sa reincepem actul createi pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem sa zguduim ideile, opinia publica, educatia, institutiile, muzeele, bunul simt asa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce tine de vechea ordine."[necesita citare]
Astfel, manifestul dadaist a fost publicat intr-un prim si singur numar al revistei Cabaret Voltaire.
Din martie 1919, odata cu Tristan Tzara, miscarea se muta la Paris, unde se intalneste cu scriitorii din grupul miscarii suprarealiste Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Phillipe Soupault, cu A. Jacques Vachẻ.
Multi dadaisti publica in revista lui Francis Picabia „391" (infiintata la Barcelona in 1917, transplantata la New York, Zurich, apoi la Paris). In revista apar nume ca: Louis Aragon, Guillaume Apollinaire, Albert-Birot, Marcel Desnos, Max Jacob, Marie Laurenciu, Rene Magritte, Ribemont-Dessaignes, Erik Satie, Phillipe Soupault, Tristan Tzara, Edgar Varese etc.
Se reiau spectacolele de scandal si in luna mai a anului 1921 se regizeaza procesul intentat lui M. Barres acuzat de „delict impotriva securitatii spiritului". Dupa ce in 1921 Picabia se separase de miscare, in 1922 se produce ruptura intre dadaism si grupul lui Andre Breton, din care se va dezvolta suprarealismul.
Dadaismul supravietuieste inca datorita aproape exclusiv personalitatii lui Tzara si – ca o varianta – lettrismului lui Isidore Isou), abordand tendinte protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente" si „epatarea filistinismului" din „oroarea de academism" – George Calinescu), facand din arbitrar si din hazard principii ale creatiei (Tristan Tzara: „Luati un jurnal, luati o pereche de foarfeci, alegeti un articol, taiati-l, taiati pe urma fiecare cuvant, puneti totul intr-un sac, miscati)
Principiile teoretice nu sunt aplicate, insa, cu toata strictetea. Iata de exemplu cateva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp (cunoscut mai ales ca sculptor): „Le pere s’est pendu/ a la place de la pendule/ La mere est muette. / La fille est muette./ Le fils est muet / Tou les trois suivent/ le tic-tac de pere". Dincolo de nihilismul si de enormitatiile sale – care au anulat, uneori, arta – dadaismul a fost un protest, un elan spre absurd, pledand pentru o libertate absoluta promovand inventii plastice si verbale adesea seducatoare care au largit investigatia artistica si a creat o atmosfera propice pentru indrazneala si experiente uluitoare.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.