AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Jacopo Comin zis Tintoretto (n. 29 septembrie 1518, Venetia, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanti ai scolii venetiene de pictura, marcand trecerea spre curentul manierist aparut in perioada de maturitate a Renasterii. In tinerete a fost numit Jacopo Robusti, pentru ca tatal sau, Giovanni Battista Robusti aparase cu multa indarjire (in modo robusto) portile orasului Padova impotriva armatelor imperiale. Adevaratul sau nume de familie, Comin, familie originara din Brescia, a fost de curand descoperit de Miguel Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid si facut cunoscut publicului cu ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie2007. Porecla care l-a facut celebru, Tintoretto, o datoreaza tatalui sau care se ocupa cu vopsitul de matasuri aduse din Orientul Indepartat ("boiangiu" = tintore). Inca din acea perioada viitorul pictor a inceput sa studieze culorile, mentinandu-si aceasta preocupare si mai tarziu de-a lungul activitatii sale artistice. E posibil ca artistul sa fi mostenit de la tatal sau extraordinarul simt al culorilor, stilul dinamic si ferm.
Pentru energia sa fenomenala demonstrata in executia picturilor a fost supranumit si "Il Furioso", iar folosirea dramatica a perspectivei si a jocului luminii cu umbra a facut din el un precursor al stilului baroc. Tintoretto si-a dedicat artei toata energia si tot entuziasmul, lasand posteritatii o opera de o forta dramatica unica.
Tintoretto s-a nascut la 29 septembrie 1518 in Venetia, petrecandu-si copilaria intre vasele cu vopsele ale tatalui sau. Nu se stie unde si-a facut ucenicia artistica, dar primele sale lucrari sunt apropiate de manierismul lui Parmigianino (1503-1540) sau de stilul lui Andrea Schiavone (1510-1563). Tintoretto si-a format propriul stil, indeosebi exersand cu perseverenta desenul, studiind sculpturile, desenele si gravurile colectiilor venetiene. In 1539 era deja un pictor independent, cum reiese dintr-un act elaborat de un notar public, in care regasim numele lui Tintoretto. Acesta avea pe atunci 20 de ani si locuia in Campo San Cassiano, in apropierea podului care duce spre biserica Santa Maria Mater Domini. In 1550 se casatoreste cu Faustina de Vescovi, fiica comandantului garzii de la Scuola Grande di San Marco.
Tintoretto: Minunea Sfantului Marcu sau Sfantul Marcu salvand viata unui sclav, 1548
Cu doi ani mai inainte executase pentru aceasta institutie compozitia Minunea Sfantului Marcu sau Sfantul Marcu salvand viata unui sclav ("Miracolo dello schiavo"). Aceasta opera, elaborata la varsta de 30 de ani, entuziasmeaza pe contemporani, in ea se regaseste echilibrul ideal: cantitatea si calitatea, culoarea si forma sunt introduse in scena in mod alternativ, corelate in mod remarcabil cu conceptia structurala a tabloului. Scuola refuza totusi aceasta opera, considerandu-o prea originala. Nu au lipsit si alte critici. Astfel scriitorul Pietro Aretino (1492-1556) ii imputa graba cu care lucreaza ("fa presto") si - din aceasta cauza - inclinatia spre neglijenta, care va dispare o data cu varsta maturitatii.
De-a lungul vietii sale, Tintoretto lucreaza pentru diferite scuole venetiene, care isi pierdusera cu timpul caracterul religios, transformandu-se in institutii laice de binefacere cu mari resurse financiare, ca urmare a donatiilor provenite din partea membrilor si a altor persoane caritabile. Calitatea de membru intr-o asemenea institutie era o chestiune de prestigiu, fiind o dovada a inaltului nivel social si financiar al unui cetatean al Venetiei, si se obtinea dupa o triere foarte severa.
In 1564, Scuola Grande di San Rocco decide sa fie aduse modificari ornamentelor de pe tavanul salii de sedinte a comisiei de supraveghere din Albergo. Se instituie un concurs in vederea executarii lucrarii. Inainte ca alti pictori sa-si fi depus propunerile, Tintoretto prezinta o pictura ovala elaborata intr-un timp foarte scurt si obtine comanda. In 1565, o data cu finisarea primei parti a acestei comenzi, Tintoretto devine membru in Scuola Grande di San Rocco, contributia lui constand in decorarea sediului acestei institutii. Pana in anul 1587 realizeaza 58 de picturi pentru cele doua nivele ale cladirii.
In sala Albergo, pe unul din pereti se pot vedea trei tablouri infatisand patimile Domnului: Drumul Golgotei, Ecce Homo, respectiv Iisus inaintea lui Pilat. In aceste opere, ca si in alte creatii tarzii, Tintoretto acorda o atentie tot mai sporita surprinderii intr-o lumina precisa a detaliilor, se straduieste sa dea ritm viziunii sale, reprezentand relieful blocului prin accentuarea distribuirii umbrelor profunde si prin indicarea luminii in anumite parti ale arhitecturii. Tintoretto asaza culorile constructiv, pictand spatiile si formele prin trasaturi de penel indraznete si lungi.
Rastignirea, 1565, "Scuola di San Rocco"
Tabloul intitulat Rastignirea poate fi admirat si astazi in Scuola di San Rocco, in locul lui orginal, pe zidul opus intrarii principale. Printre cei, asupra carora aceasta pictura a avut un efect covarsitor, au fost si pictorii flamanzi Rubens si VanDyck. In aceasta adevarata drama a luminii si a umbrei, Tintoretto ia pozitie in mod evident in favoarea constructiei bogate in detalii, care se deosebeste de structura teatrala si geometrica a unor opere anterioare. El ne invita sa participam la evenimentele infatisate de el.
Tintoretto a condus un atelier de creatie, unde, alaturi de alti ucenici, i-a initiat in arta picturii si pe proprii copii. Dintre acestia, trei devin pictori: Marietta, Domenico si Marco. Situatia lui financiara se imbunatateste si isi permite sa cumpere o casa pe malul lui dei Mori, in preajma bisericii Madonna dell'Orto, pentru care realizeaza cateva picturi. In toamna anului 1579 Tintoretto primeste o comanda din partea printului Gonzaga de Mantova pentru pictarea a patru tablouri. Dupa terminarea acestor lucrari este invitat la curtea din Mantua pentru a supraveghea personal amplasarea panzelor. Probabil aceasta este singura lui calatorie in afara Venetiei. Unii istorici de arta presupun ca in tinerete ar fi vizitat si Roma, lucru sugerat de influenta evidenta exercitata de sculpturile lui Michelangelo asupra creatiei sale.