Din aceeasi categorie
|
Viata lui Octavian Goga 427 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Octavian Goga 1.060 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Batalia de la Actium 543 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jurnal mexican, insemnari de calatorie 996 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fuga - cum plecau romanii din tara in timpul comunismul 147 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Adevaruri despre trecut: Fuga din tara 927 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cine a ucis-o pe Cleopatra,Regina Egiptului ? 3.508 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Unde este mormantul Cleopatrei si al lui Marc Antoniu 681 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Padis - Apuseni 622 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Constantin Arvinte 1.351 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Octavian Goga
| Adaugat de Cozana | 24.10.2013 |  Adauga
la favorite |
850 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteOctavian Goga s-a nascut la 1 aprilie 1881 in satul Rasinari, de pe versantul nordic al Carpatilor, in casa de pe Ulita Popilor nr. 778, fiul preotului ortodox Iosif Goga si al Aureliei, invatatoare (si colaboratoare in tinerete la ziarul Telegraful Roman si la revista Familia). Intre anii 1886-1890 Goga a urmat scoala primara din satul natal, avandu-l invatator pe Moise Fratila, intelectual patriot, personajul posibil din poezia Dascalul, asa cum sora sa, Victoria, stinsa din viata de timpuriu, a fost personajul din Dascalita. Cea mai mare parte a vacantelor, asa cum povesteste autorul in diverse texte autobiografice, le-a petrecut in satul natal al tatalui sau, Craciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se afla pe Tarnava Mica, astazi fiind parte a comunei Cetatea de Balta; circa 20 % din familiile din sat poarta numele de Goga. Poetul spunea: "Viata taranilor de pe delnitele Craciunelului mi-au fost sursa de inspiratie pentru Plugarii si Clacasii"[3]. In 1890 poetul s-a inscris la liceul de stat din Sibiu (astazi Liceul Gheorghe Lazar), ale carui cursuri le-a urmat pana in 1899, cand s-a transferat la liceul romanesc din Brasov. La absolvirea liceului, in 1900, s-a inscris la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Budapesta, continuandu-si apoi studiile la Berlin si incheindu-le in 1904.
Pe 14 octombrie 1906 se casatoreste cu Hortensia Cosma, fiica cea mica a politicianului si bancherului Partenie Cosma, directorul Bancii „Albina" din Sibiu, unul dintre cei mai instariti romani din Transilvania[4]. Ceremonia are loc la Catedrala mitropolitana din Sibiu, nasi fiind Alexandrina si Alexandru Vlahuta[5]. Aceasta casnicie s-a destramat dupa 14 ani, cand Goga s-a idragostit de cantareata Veturia Triteanu, nascuta MuresanA, cu care s-a casatorit in ianuarie 1921
In numarul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci si acum, semnata „Tavi". Ion Pop-Reteganul de la Revista Ilustrata (Bistrita) i-a scris la posta redactiei: „Ai talent, tinere amic, cultiveaza-l cu diligenta, ca poti deveni mare. Ziua buna de dimineata se arata. Nu cumva sa neglijezi datorintele de studinte." Dupa aceste incurajari i se publica pe o jumatate de pagina poezia Nu-i fericire pe pamant[6]. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiara din Sibiu, inca nu implinise saptesprezece ani.
Urmatoarele poezii pe care le-a publicat in Revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) si in ziarele Tribuna si Luceafarul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precadere, tot „Octavian" si apoi „Nic. Otava". Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, in Luceafarul, prima poezie (Sfarsit de septembrie), cu numele „Octavian Goga".
La 1 iulie 1902 a aparut la Budapesta revista Luceafarul, publicatie pentru cultura nationala si unitatea politica a romanilor din Transilvania, unde Goga si-a publicat majoritatea poeziilor. Infiintarea revistei s-a datorat studentilor romani care activau la Budapesta in cadrul Societati „Petru Maior": Al. Ciura, semnatarul articolului „In loc de program" din primul numar, si Goga, cel care in 1933 a afirmat ca titlul revistei „era inrudit cu starea sufleteasca si cu constiinta literara din acele vremi". Majoritatea creatiilor incluse de Goga in volumul Poezii (1905) au aparut in revista Luceafarul, in paginile careia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic.
In 1904 a aparut in Luceafarul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, apoi in nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dascalita, semnate „Nic. Otava", iar in 1905, poeziile: Plugarii, Lautarul, Dascalul, Rugaciune si Clacasii.
Goga a intrat in publicistica literara cu recomandari din partea lui Ilarie Chendi, Sextil Puscariu, Nicolae Iorga, Ion Gorun, Vasile Goldis, Eugen Lovinescu.
In 1905 a aparut la Budapesta volumul Poezii, reeditat apoi de editura „Minerva", la Bucuresti in 1907 si la Sibiu in 1910. Dupa acest debut editorial, devenit un adevarat eveniment literar, poetul a intrat tot mai mult in constiinta opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Balan aprecia ca volumul lui Goga „inseamna inceputul unei noi epoci pentru sufletul nostru romanesc", pentru ca „nimeni n-a intrecut la noi vigoarea, puritatea si muzica limbi, bogatia colorilor, originalitatea ideilor, seninatatea conceptiilor, candoarea expresiilor si fondul sanatos national, ce se concentreaza in aceste poezii". Poeziile din acest volum sunt socotite „creatiuni geniale" si cei mai valorosi critici „inteleg rosturile sociale, nationale si estetice ale acestei aparitii in istoria lirici romanesti".
Dupa critica din Familia [8], Iosif Vulcan revine, cu ocazia publicari poeziei Asa a fost sa fie, cu aprecierea ca Goga este „un talent original inspirat numai de sufletul poporului", iar poezia, „un eveniment literar". Volumul Poezii a fost primit cu entuzism de critici si scriitori.
Titu Maiorescu si-a revizuit intr-o buna masura teoria estetica din 1866 („Politica este un product al ratiuni; poezia este si trebuie sa fie un product al fanteziei - altfel nu are material: una, dar, exclude pe cealalta"). In notiunea de politica, mentorul Junimii includea si patriotismul „ca element de actiune politica", recunoscand pana la urma ca „patriotismul a devenit unul din izvoarele poeziei lui Goga si-l inspira in modul cel mai firesc. Dovada sta in aducerea si descrierea unor figuri obsinuite din viata poporului, care insa castiga deodata - pe langa valoarea si menirea lor normala - o insemnatate, am putea zice o iluminare si stralucire extraordinara, ce nu se poate explica decat din aprinderea luptei pentru apararea patrimoniului national."
Alte aprecieri de pretuire au formulat Sextil Puscariu, I. L. Caragiale, George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, Eugen Lovinescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, George Panu. Considerat poet al neamului, pe ambi versanti ai Carpatilor, poetul s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.
Retras singur la Castelul de la Ciucea - sotia sa, Veturia a preferat sa ramana la Bucuresti - Goga a suferit la 5 mai 1938, in parcul conacului, un accident vascular cerebral cu hemiplegie si a intrat in coma. A decedat dupa doua zile, pe 7 mai 1938 la ora 14,15, la varsta de 57 de ani. Regele Carol al II-lea a dispus sa i se faca funerali nationale care, datorita sarbatori de 10 Mai, urmau sa inceapa la 11 mai. Cale de doua zile, duminica 8 mai si luni 9 mai prin fata catafalcului din Ciucea a continuat pelerinajul oamenilor care l-au iubit si i-au pretuit opera. Marti, 10 mai, trenul mortuar a pornit spre Bucuresti. Sicriul a fost asezat miercuri, 11 mai, in rotonda Ateneului, unde a stat pana sambata 14 mai, cand s-au desfasurat funeraliile nationale. Conform dorintei sale mentionate in testament nu s-au rostit cuvantari iar pe corpul neinsufletit a fost depusa o zvastica nazista.
Goga a fost inmormantat la Bucuresti, la cimitirul Bellu. Ulterior trupul poetului a fost reinhumat la conacul sau de la Ciucea, conform dorintei acestuia
Pe 14 octombrie 1906 se casatoreste cu Hortensia Cosma, fiica cea mica a politicianului si bancherului Partenie Cosma, directorul Bancii „Albina" din Sibiu, unul dintre cei mai instariti romani din Transilvania[4]. Ceremonia are loc la Catedrala mitropolitana din Sibiu, nasi fiind Alexandrina si Alexandru Vlahuta[5]. Aceasta casnicie s-a destramat dupa 14 ani, cand Goga s-a idragostit de cantareata Veturia Triteanu, nascuta MuresanA, cu care s-a casatorit in ianuarie 1921
In numarul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci si acum, semnata „Tavi". Ion Pop-Reteganul de la Revista Ilustrata (Bistrita) i-a scris la posta redactiei: „Ai talent, tinere amic, cultiveaza-l cu diligenta, ca poti deveni mare. Ziua buna de dimineata se arata. Nu cumva sa neglijezi datorintele de studinte." Dupa aceste incurajari i se publica pe o jumatate de pagina poezia Nu-i fericire pe pamant[6]. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiara din Sibiu, inca nu implinise saptesprezece ani.
Urmatoarele poezii pe care le-a publicat in Revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) si in ziarele Tribuna si Luceafarul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precadere, tot „Octavian" si apoi „Nic. Otava". Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, in Luceafarul, prima poezie (Sfarsit de septembrie), cu numele „Octavian Goga".
La 1 iulie 1902 a aparut la Budapesta revista Luceafarul, publicatie pentru cultura nationala si unitatea politica a romanilor din Transilvania, unde Goga si-a publicat majoritatea poeziilor. Infiintarea revistei s-a datorat studentilor romani care activau la Budapesta in cadrul Societati „Petru Maior": Al. Ciura, semnatarul articolului „In loc de program" din primul numar, si Goga, cel care in 1933 a afirmat ca titlul revistei „era inrudit cu starea sufleteasca si cu constiinta literara din acele vremi". Majoritatea creatiilor incluse de Goga in volumul Poezii (1905) au aparut in revista Luceafarul, in paginile careia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic.
In 1904 a aparut in Luceafarul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, apoi in nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dascalita, semnate „Nic. Otava", iar in 1905, poeziile: Plugarii, Lautarul, Dascalul, Rugaciune si Clacasii.
Goga a intrat in publicistica literara cu recomandari din partea lui Ilarie Chendi, Sextil Puscariu, Nicolae Iorga, Ion Gorun, Vasile Goldis, Eugen Lovinescu.
In 1905 a aparut la Budapesta volumul Poezii, reeditat apoi de editura „Minerva", la Bucuresti in 1907 si la Sibiu in 1910. Dupa acest debut editorial, devenit un adevarat eveniment literar, poetul a intrat tot mai mult in constiinta opiniei publice. Criticul literar Ion Dodu Balan aprecia ca volumul lui Goga „inseamna inceputul unei noi epoci pentru sufletul nostru romanesc", pentru ca „nimeni n-a intrecut la noi vigoarea, puritatea si muzica limbi, bogatia colorilor, originalitatea ideilor, seninatatea conceptiilor, candoarea expresiilor si fondul sanatos national, ce se concentreaza in aceste poezii". Poeziile din acest volum sunt socotite „creatiuni geniale" si cei mai valorosi critici „inteleg rosturile sociale, nationale si estetice ale acestei aparitii in istoria lirici romanesti".
Dupa critica din Familia [8], Iosif Vulcan revine, cu ocazia publicari poeziei Asa a fost sa fie, cu aprecierea ca Goga este „un talent original inspirat numai de sufletul poporului", iar poezia, „un eveniment literar". Volumul Poezii a fost primit cu entuzism de critici si scriitori.
Titu Maiorescu si-a revizuit intr-o buna masura teoria estetica din 1866 („Politica este un product al ratiuni; poezia este si trebuie sa fie un product al fanteziei - altfel nu are material: una, dar, exclude pe cealalta"). In notiunea de politica, mentorul Junimii includea si patriotismul „ca element de actiune politica", recunoscand pana la urma ca „patriotismul a devenit unul din izvoarele poeziei lui Goga si-l inspira in modul cel mai firesc. Dovada sta in aducerea si descrierea unor figuri obsinuite din viata poporului, care insa castiga deodata - pe langa valoarea si menirea lor normala - o insemnatate, am putea zice o iluminare si stralucire extraordinara, ce nu se poate explica decat din aprinderea luptei pentru apararea patrimoniului national."
Alte aprecieri de pretuire au formulat Sextil Puscariu, I. L. Caragiale, George Cosbuc, Alexandru Vlahuta, Eugen Lovinescu, Barbu Stefanescu Delavrancea, George Panu. Considerat poet al neamului, pe ambi versanti ai Carpatilor, poetul s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.
Retras singur la Castelul de la Ciucea - sotia sa, Veturia a preferat sa ramana la Bucuresti - Goga a suferit la 5 mai 1938, in parcul conacului, un accident vascular cerebral cu hemiplegie si a intrat in coma. A decedat dupa doua zile, pe 7 mai 1938 la ora 14,15, la varsta de 57 de ani. Regele Carol al II-lea a dispus sa i se faca funerali nationale care, datorita sarbatori de 10 Mai, urmau sa inceapa la 11 mai. Cale de doua zile, duminica 8 mai si luni 9 mai prin fata catafalcului din Ciucea a continuat pelerinajul oamenilor care l-au iubit si i-au pretuit opera. Marti, 10 mai, trenul mortuar a pornit spre Bucuresti. Sicriul a fost asezat miercuri, 11 mai, in rotonda Ateneului, unde a stat pana sambata 14 mai, cand s-au desfasurat funeraliile nationale. Conform dorintei sale mentionate in testament nu s-au rostit cuvantari iar pe corpul neinsufletit a fost depusa o zvastica nazista.
Goga a fost inmormantat la Bucuresti, la cimitirul Bellu. Ulterior trupul poetului a fost reinhumat la conacul sau de la Ciucea, conform dorintei acestuia
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.