Din aceeasi categorie
|
De ce a fost atat de important podul medieval din Londra 77 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rus bogat , locuieste la Londra 296 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Orchestra. 1.176 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria universala a muzicii 452 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Antonio Vivaldi 1.447 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maurice Ravel 1.031 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sergiu Celibidache 1.027 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sergiu Celibidache 1.137 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Filarmonica din Viena 977 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestiri din Canterbury, Geoffrey Chaucer 1.119 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Orchestra Simfonica din Londra
| Adaugat de Cozana | 07.10.2013 |  Adauga
la favorite |
1.244 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteOrchestra Simfonica din Londra (London Symphony Orchestra, LSO) este o orchestra importanta a Regatului Unit, precum si una dintre cele mai cunoscute din lume. Din 1982, Orchestra Simfonica din Londra isi are sediul la Barbican Centre din Londra.
Orchestra a fost fondata in 1904 ca o organizatie independenta si administrata propriu, fiind prima astfel de orchestra din Regatul Unit. A interpretat primul concert pe 9 iunie 1904 cu Hans Richter dirijor. A ramas dirijorul principal pana in 1911 cand Edward Elgar a preluat postul timp de un an, avand sase spectacole ca dirijor principal.
LSO a fost prima orchestra din Regatul Unit care sa cante in strainatate cand a mers la Paris in 1906 si prima care sa cante in Statele Unite, in 1912. Orchestra trebuia sa navigheze la bordul RMS Titanic pentru un concert in New York in aprilie 1912 dar, din fericire, a trebuit sa anuleze calatoria in ultimul minut. Un alt tip de supravietuire la limita a fost in perioada Primului Razboi Mondial; in ciuda faptului ca in primii ani a atras cei mai buni dirijori din lume, dupa 1914 a inceput sa aiba probleme financiare iar in 1917 nu a mai dat niciun spectacol. Cand s-a stabilit pacea, majoritatea interpretilor erau indisponibili asa ca instruirea noii echipe i-a revenit lui Albert Coates; primul spectacol al orchestrei refacute a avut loc in octombrie 1919.
In 1956 orchestra a aparut in filmul lui Alfred Hitchcock, The Man Who Knew Too Much, dirijata de compozitorul Bernard Herrmann in punctul culminant al filmului, filmat la Royal Albert Hall.
In 1966 a fost format London Symphony Chorus (Corul Simfonic din Londra, LSC). Cu mai mult de 200 de interpreti amatori, LSC isi mentine o stransa legatura cu LSO; cu toate acestea si-a format o viata independenta, ceea ce ii permite sa interpreteze impreuna cu alte orchestre.
In 1973 a fost prima orchestra britanica invitata sa cante la Festivalul de la Salzburg. Orchestra continua sa realizeze turnee in toata lumea.
In ultimii ani, dirijorii principali au inclus pe Pierre Montreux (1961-1964), Istvan Kertesz (1964-1968), Andre Previn (1968-1979) si Claudio Abbado (1979-1988). Din 1988 pana in 1995, americanul Michael Tilson Thomas a fost dirijorul principal iar in 1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a fost dirijorul principal din 1995 pana in 2006 iar in 2007 a preluat postul de presedinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn detine titlul de dirijor laureat. In 2006, Daniel Harding a devenit dirijor invitat co-principal alaturi de Tilson Thomas.
Orchestra Simfonica din Londra a fost considerata una dintre cele mai extrovertite orchestre din Londra. In ceea mai mare parte a istoriei sale a refuzat sa permita femeilor sa devina membre, sub pretextul ca femeile ar afecta sunetul orchestrei (de o controversa asemanatoare a avut parte si Orchestra Filarmonica din Viena). Una dintre primele femei care sa se alature orchestrei a fost oboista Evelyn Rothwell. La fel ca majoritatea ansamblurilor, orchestra are o mare abilitate a a-si varia sunetul, producand culori tonale foarte diferite sub bagheta unor dirijori precum Leopold Stokowski (cu care a realizat o serie de inregistrari memorabile), Adrian Boult, Jascha Horenstein, Eugen Jochum, Georg Solti, Andre Previn, George Szell, Claudio Abbado, Leonard Bernstein, John Barbirolli si Karl Bohm, care a dezvoltat o stransa legatura cu orchestra. Atat Bohm cat si Bernstein au detinut titlul de presedinte al orchestrei.
De-a lungul istoriei sale, Orchestra Simfonica din Londra a comandat lucrari noi de la multi compozitori celebri. Orchestra a avut o stransa relatie cu giganti ai muzicii clasice a secolului XX, inclusiv Ralph Vaughan Williams, Pierre Boulez si John Adams.
Orchestra Simfonica din Londra a realizat inregistrari inca de la inceputurile inregistrarilor. A inregistrat in special pentru HMV si EMI timp de multi ani. La inceputul anilor 1960, dirijorul veteran francez Pierre Montreux a realizat o serie de inregistrari stereofonice impreuna cu orchestra pentru Philips Records, majoritatea fiind lansate ulterior pe CD.
Orchestra Simfonica din Londra este cunoscuta si pentru inregistrarea a numeroase coloane sonore pentru filme. Acestea includ, sub bagheta unor compozitori celebri ca John Williams, Alan Silvestri, James Horner si, cel mai recent, Alexandre Desplat, toate filmele Star Wars, Who Framed Roger Rabbit, The Queen, Raiders of the Lost Ark, The Land Before Time, Braveheart, Harry Potter and the Chamber of Secrets, Harry Potter and the Goblet of Fire, Harry Potter and the Deathly Hallow Partile 1 si 2, Eragon, Thor si Superman. De asemenea, a interpretat pe multe albume pop, inclusiv Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band al lui The Beatles, Harvest al lui Neil Young, Manhole al lui Grace Slick si melodii de pe albumele Thriller si Bad ale lui Michael Jackson.
Din anul 2000 Orchestra Simfonica din Londra lanseaza inregistrari pe CD sub propria casa de discuri, LSO Live. Inregistrarile sunt realizate la Barbican Hall de-a lungul a mai multe zile si sunt editate apoi in post productie. LSO Live a realizat peste 70 de inregistrari impreuna cu dirijori precum Valery Gergiev, Sir Colin Davis si Bernard Haitink.
Orchestra a fost fondata in 1904 ca o organizatie independenta si administrata propriu, fiind prima astfel de orchestra din Regatul Unit. A interpretat primul concert pe 9 iunie 1904 cu Hans Richter dirijor. A ramas dirijorul principal pana in 1911 cand Edward Elgar a preluat postul timp de un an, avand sase spectacole ca dirijor principal.
LSO a fost prima orchestra din Regatul Unit care sa cante in strainatate cand a mers la Paris in 1906 si prima care sa cante in Statele Unite, in 1912. Orchestra trebuia sa navigheze la bordul RMS Titanic pentru un concert in New York in aprilie 1912 dar, din fericire, a trebuit sa anuleze calatoria in ultimul minut. Un alt tip de supravietuire la limita a fost in perioada Primului Razboi Mondial; in ciuda faptului ca in primii ani a atras cei mai buni dirijori din lume, dupa 1914 a inceput sa aiba probleme financiare iar in 1917 nu a mai dat niciun spectacol. Cand s-a stabilit pacea, majoritatea interpretilor erau indisponibili asa ca instruirea noii echipe i-a revenit lui Albert Coates; primul spectacol al orchestrei refacute a avut loc in octombrie 1919.
In 1956 orchestra a aparut in filmul lui Alfred Hitchcock, The Man Who Knew Too Much, dirijata de compozitorul Bernard Herrmann in punctul culminant al filmului, filmat la Royal Albert Hall.
In 1966 a fost format London Symphony Chorus (Corul Simfonic din Londra, LSC). Cu mai mult de 200 de interpreti amatori, LSC isi mentine o stransa legatura cu LSO; cu toate acestea si-a format o viata independenta, ceea ce ii permite sa interpreteze impreuna cu alte orchestre.
In 1973 a fost prima orchestra britanica invitata sa cante la Festivalul de la Salzburg. Orchestra continua sa realizeze turnee in toata lumea.
In ultimii ani, dirijorii principali au inclus pe Pierre Montreux (1961-1964), Istvan Kertesz (1964-1968), Andre Previn (1968-1979) si Claudio Abbado (1979-1988). Din 1988 pana in 1995, americanul Michael Tilson Thomas a fost dirijorul principal iar in 1995 a fost dirijor invitat. Sir Colin Davis a fost dirijorul principal din 1995 pana in 2006 iar in 2007 a preluat postul de presedinte al orchestrei. Pe 1 ianuarie 2007 Valery Gergiev a devenit dirijorul principal. Previn detine titlul de dirijor laureat. In 2006, Daniel Harding a devenit dirijor invitat co-principal alaturi de Tilson Thomas.
Orchestra Simfonica din Londra a fost considerata una dintre cele mai extrovertite orchestre din Londra. In ceea mai mare parte a istoriei sale a refuzat sa permita femeilor sa devina membre, sub pretextul ca femeile ar afecta sunetul orchestrei (de o controversa asemanatoare a avut parte si Orchestra Filarmonica din Viena). Una dintre primele femei care sa se alature orchestrei a fost oboista Evelyn Rothwell. La fel ca majoritatea ansamblurilor, orchestra are o mare abilitate a a-si varia sunetul, producand culori tonale foarte diferite sub bagheta unor dirijori precum Leopold Stokowski (cu care a realizat o serie de inregistrari memorabile), Adrian Boult, Jascha Horenstein, Eugen Jochum, Georg Solti, Andre Previn, George Szell, Claudio Abbado, Leonard Bernstein, John Barbirolli si Karl Bohm, care a dezvoltat o stransa legatura cu orchestra. Atat Bohm cat si Bernstein au detinut titlul de presedinte al orchestrei.
De-a lungul istoriei sale, Orchestra Simfonica din Londra a comandat lucrari noi de la multi compozitori celebri. Orchestra a avut o stransa relatie cu giganti ai muzicii clasice a secolului XX, inclusiv Ralph Vaughan Williams, Pierre Boulez si John Adams.
Orchestra Simfonica din Londra a realizat inregistrari inca de la inceputurile inregistrarilor. A inregistrat in special pentru HMV si EMI timp de multi ani. La inceputul anilor 1960, dirijorul veteran francez Pierre Montreux a realizat o serie de inregistrari stereofonice impreuna cu orchestra pentru Philips Records, majoritatea fiind lansate ulterior pe CD.
Orchestra Simfonica din Londra este cunoscuta si pentru inregistrarea a numeroase coloane sonore pentru filme. Acestea includ, sub bagheta unor compozitori celebri ca John Williams, Alan Silvestri, James Horner si, cel mai recent, Alexandre Desplat, toate filmele Star Wars, Who Framed Roger Rabbit, The Queen, Raiders of the Lost Ark, The Land Before Time, Braveheart, Harry Potter and the Chamber of Secrets, Harry Potter and the Goblet of Fire, Harry Potter and the Deathly Hallow Partile 1 si 2, Eragon, Thor si Superman. De asemenea, a interpretat pe multe albume pop, inclusiv Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band al lui The Beatles, Harvest al lui Neil Young, Manhole al lui Grace Slick si melodii de pe albumele Thriller si Bad ale lui Michael Jackson.
Din anul 2000 Orchestra Simfonica din Londra lanseaza inregistrari pe CD sub propria casa de discuri, LSO Live. Inregistrarile sunt realizate la Barbican Hall de-a lungul a mai multe zile si sunt editate apoi in post productie. LSO Live a realizat peste 70 de inregistrari impreuna cu dirijori precum Valery Gergiev, Sir Colin Davis si Bernard Haitink.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.